I. INTRODUCERE
Suntem de părere că orice cercetare experimentală concretă porneşte de la un proces de observare, dublat de studiul bibliografic corespunzător. Importanţa pe care o are observaţia ca etapă a cercetării experimentale o subliniază şi Jean Piaget într-un interviu. El precizează că, pornind de la observaţie descoperim un fapt interesant; faptele naturale observate fac posibilă formularea unei ipoteze care va fi supusă verificării experimentale. Prin urmare realul reprezintă cel mai bogat fond de ipoteze latente în vederea efectuãrii unui numãr foarte mare de experimente. Pornind de la observaţii asupra modului în care se mainifestã şi intervine procesul psihic al atenţiei în viaţa şcolarilor şi în urma consultãrii lucrãrilor bibliografice referitoare la cercetarea experimentalã a acestui proces am formulat problema studiului de faţã. Aceasta se bazeaza cercetarile efectuate de A Treisman in vederea stabilirii faptultui ca, detectarea si diferentierea unei singure trasaturi este un proces preatentional, in tinp ce diferentirea intre doua sau mai multe trasaturi implica alocarea unor resurse atentionale.
II. DEFINIREA VARIABILELOR EXPERIMENTALE
II.1. DEFINIREA ATENTIEI
Atenţia este una din desfãşurãrile procesuale fundamentale care, alãturi de voinţã, afectivitate şi motivaţie orienteazã şi regleazã procesele cognitive, precum şi toatã activitatea de ansamblu a subiectului uman. De aceea preocuparea psihologilor şi filosofilor pentru studiul acestui fenomen este evidentã începând chiar din antichitate. Lucrarea de faţã fiind una de facturã psihologicã, nu vom insista asupra concepţiilor filosofice, ci vom prezenta pentru început câteva din modelele explicativ-interpretative ale atenţiei, elaborate de diferiţi psihologi.
La nivelul algoritmic şi computaţional, problematica atenţiei vizeazã criteriile pe baza cãrora se realizeazã procesarea selectivã a informaţiei, cum şi unde anume în arhitectura sistemului cognitiv se realizeazã segregarea informaţiei. În funcţie de rãspunsurile la aceste întrebãri s-au conturat trei tipuri de modele:
- modelul filtrajului “timpuriu” care considerã cã segregarea procesãrii informaţiei se realizeazã la nivel senzorial.
- modelul filtrajului “târziu”, unde selectivitatea procesãrii apare abia la nivelul procesãrii superioare, centrale ale informaţiei.
- modelul filtrelor “atenuate”, în care segregarea apare la mai multe niveluri de procesare a informaţiei.
- Modelul filtrajului timpuriu
A fost elaborat de cãtre D. Broadbent, şi postuleazã cã stimulii sunt recepţionaţi la nivelul analizatorilor, iar informaţiile extrase din prlucrarea la nivel senzorial al acestor stimuli sunt stocate într-o memorie de scurtã duratã sau senzorialã. Capacitatea acestei memorãri este consideratã practic nelimitatã iar selectia este fãcutã de mecanismele de filtrare. Informaţiile care trec prin aceste filtre sunt transmise printr-un canal cu capacitate redusã spre meoria de lungã duratã. Filtrele sunt, de fapt mecanisme care blocheazã procesarea unor informaţii favorizând prelucrarea preferenţialã a altor informaţii. Cu cât acestã procesare este mai alaboratã, cu atât stocarea în memoria de lungã duratã este mai persistentã.
Acest model are însã cel puţin douã limite, care au fost demonstrate prin cercetãri experimentale efectuate, printre alţii, de cãtre McKay (1973) şi de cãtre Gray şi Wedderburn (1960). Prima obiecţie se referã la faptul cã, sub influenţa venitã dinspre tehnologia computerelor de la aceea vreme când memoria de scurtã duratã avea un loc precis la nivel de hardware, Broadbent acordã şi memoriei umane de scurtã duratã un loc anume în spaţiul psihic ca o funcţie a unei structuri anatomofiziologice specifice. Ori, în realitate, memoria de scurtã duratã este o porţiune de memorie de lungã duratã temporar activatã. Cea de-a doua obiecţie se referã la concluzia lui Broadbent conform cãreia selecţia se face la nivelul procesãrilor primare a informaţiei, pe baza unor caracteristici fizice ale stimulului cum sunt frecvenţa, locaţia, intensitatea sau modalitatea senzorialã. Cercetãrile experimentale realizate de autorii mai sus amintiţi duc la concluzia cã mesajele la care nu suntem atenţi pot fi procesate cel puţin parţial şi sub aspect semantic, fiind apoi stocate în memoria de lungã duratã. Existã, deci o,prelucrare semanticã inconştientã a informaţiei.
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei
Psihologie
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
