Atenția

Atentia este un act de selectare psihica activa prin care se realizeaza semnificatia, importanta si ierarhizarea unor evenimente, obiecte si fenomene care ne influenteaza existenta.

Atentia a fost studiata in detaliu de catre primii psihologi introspectionisti,precum William James si Wilhelm Wundt. Totusi,atunci cand behavioristii au inceput sa pretinda ca psihologia ar trebui sa se ocupe doar de date stiintifice,cercetarile asupra atentiei au incetat. Acestea nu au fost reluate pana dupa al doilea razboi mondial,cand impetuoasa tehnologie a comunicatiilor a impus cunoasterea exacta a interactiunii dinstre oameni si masini.

Cea mai importanta caracteristica a atentiei este, in mod incontestabil in opinia tuturor specialistilor selectivitatea. Daca un fapt, o idee, un stimul verbal prezinta interes pentru o persoana, genereaza trairi afective, aceste stari motivational-afective vor orienta si sustine atentia cu usurinta si pe perioade lungi de timp. Orientarea atentiei spre anumiti stimuli este concomitenta cu inhibarea altor stimuli, realizandu-se astfel un fenomen de filtraj senzorial si de organizare, de autoreglare a energiei psihonervoase.

Specificul psihologic al atentiei

Atentia a avut in campul cercetarii psihologice o evolutie extrem de sinuoasa,facand saltul de la considerarea ei ca find o facultate psihica centrala pana la ignorarea sau chiar izgonirea ei din psihologie. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea,atentia era considerata,de catre introspectionisti,o facultate de sine statatoare,independenta,cu continutul sau specific,la fel ca alte procese si activitati psihice,avand un rol determinant,decisiv,in buna desfasurare a celorlalte fenomene psihice. Prin intermediul ei,se explica toata bogatia vietii sufletesti,toate celelalte fenomene psihice,omitandu-se,insa,tocmai explicatia ei.

Titchener afirma despre atentie ca reprezinta „nervul intregului sistem psihologic”. Din pacate,odata cu aparitia si dezvoltarea behaviorismului,”soarta” atentiei devine mai mult decat precara,ea fiind ignorata sau chiar eliminata din psihologie.

Psihologul danez E. Rubin a prezentat la cel de-al IX-lea congres de psihologie experimentala la Munchen,1925,o comunicare intitulata „Nonexistenta atentiei”.

In ceea ce ii priveste pe behavioristii traditionali,ei interpretau atentia in termeni pur comportamentali.

Atentia este un atribut al celorlalte procese psihice. Daca se asociaza cu perceptia, atunci aceasta va fi mai clara, precisa si completa. Daca se asociaza cu memoria, atunci aceasta va fi mai bogata, fidela, trainica. Daca se asociaza cu gandirea si imaginatia, atunci acestea vor fi mai eficiente, profunde si creatoare.

Atentia este necesara , este o conditie a reflectarii constiente eficiente, este un proces psihic, dar si un proces de cunoastere.

Daca inteligenta este considerata o functie psihica complexa care asigura intr-o forma superioara adaptarea intre organism si mediu, atentia este un factor activ al investigarii mediului inconjurator, cu efecte favorabile asupra activitatii de cunoastere.

Schimbarea campului teoretic al psihologiei,datorata,in principal,aparitiei unor noi perspective de abordare,multiplicarea cerintelor vietii practice,care implica sporirea capacitatii atentei,au condus,cu timpul,si la schimbarea atitudinii fata de atentie care a reintrat in campul investigatiilor si cercetarii experimentale.

Zlate, M. (2006), „Fundamentele psihologiei”, Bucuresti: Editura Universitara

Hayes, N., Orell, S. (2003), „Introducere în psihologie”, Bucuresti: Editura All