Aportul Geneticii În Dezvoltarea Problemelor Eredității Genotipul

In zilele noastre cunostintele privind problemele ereditatii incep sa devina de simt comun combinate mai ales cu cele de etnotip, au creat dispute, revendicari, agresivitati politice si sociale.

Mecanismele ereditatii se transmit prin structurile celulelor cromozomice care se stie ca dispun de sute de unitati mai mici numite gene. Toate celulele corpului contin cromozomi, dar numai cromozomii nucleilor celulelor sexuale afecteaza si raspund de ereditatea umana. In procesul formarii omului se reunesc cate 23 cromozomi de la fiecare din cei doi genitori implicati in procesul formarii unei noi fiinte umane. Genele sunt totdeauna perechi. Cei 46 cromozomi, cu nenumaratele lor gene reprezinta potentialul ereditar constituit pe seama incrucisarii si reunirii de experienta adaptativa stratificata in el. Fiecare gena este localizata corespunzator cromozomului pereche. In 1944 Oswald T. Avery si Colin Munro Macleard impreuna cu Milles Defield Mc Carthy au descris substanta transformatoare a pneumocitelor din tipul R in tipul S si au descoperit ca ADN-ul, nu proteina reprezinta substanta ce contine si transmite informatia genetica demonstrand totodata rolul genetic al acidului dezoxiribonucleic. Aceasta a fost o descriere epocala. Dupa 9 ani (1953), psihiatrii englezi Francis Harry Crick si Maurice Hugh Friedrich Witkins si impreuna cu americanul James Dewey Watson au construit primul model de structura dubluhelicoidala a ADN-ului, care este compus din doua laturi (panglici) polinucleile paralele infasurate si legate prin punti de hidrogen (purine si pirimine). Codul genetic a devenit repede un castig de exceptie in genetica. S-au abordat dupa aceste descoperiri nenumarate probleme legate de compozitia interna a structurii elicoidale. Cei trei oameni de stiinta ce au lamurit o parte din aceste probleme (J. D. watson, F. H. Crick si M. H. F. Witkins) au primit premiul Nobel. Watson si Crick au pus in evidenta faptul ca moleculele ADN stocheaza experienta genetica si sunt capabile de transferul ei, fiind responsabile de trecerea de la o celula la alta in dezvoltarea unui organism. Cand se divid celulele genetice cele doua laturi ale ADN-ului apar pe aproape de mijlocul spiralei. Fiecare parte se divide si ea insasi, ceea ce inseamna ca ADN-ul din secventele laterale trece spre partea de mijloc (e vorba de substante chimice). Codul ADN duce informatia direct spre celulele ce opereaza cu proteine. Se constituie moleculele cunoscute ca ARN mesager (similare cu ADN). Aceste celule (ARN mesager) duc informatia de la unul din factorii proteinelor celulare ale spiralei la altul. Tobjorn Oscar Gass (n. 1910) si J. Brachet au demonstrat ca acizii nucleici (ADN si ARN) se gasesc in orice celula (1940). ADN se afla in nucleu fiind purtatorul ereditatii (a caracteristicilor ereditare). Acelasi lucru l-a constatat si O. T. Avery, C. Macleod si Maccarty (1944). ARN domina in citoplasma (nu in nucleu) si are o stransa legatura cu biosinteza proteinelor si anume cu sinteza ...