Abordarea sistemică a psihicului teorii premize

Abordarea sistemica a psihicului este de data relativ recenta. Premisele ei trebuie cautate in stiintele mai apropiate mai indepartate de psihologie (biologie, filosofie, neurologie, cibernetica, etc.

) sau chiar in interiorul psihologiei.

I. 1. BIOLOGIA este poate stiinta cea mai veche care si-a elaborat o viziune sistemica asupra obiectului ei cercetare.

Organismul natural (animal sau uman) inteles ca un ansamblu, ca o totalitate de organe si aparate interdependente unele de altele dar si mediul exterior, a fost prototipul abordarilor sistemice pentru multe stiinte, implicit pentru psihologie.

EX.: Se credea ca asa cum organismul biologic este constituit dintr-o serie de organe relationate unele cu altele, tot asa si organismul social (ex.: societatea) este format din entitati interrelationate.

I. 2. FILOSOFIA. Psihologia s-a desprins ca stiinta de sine statatoare din filosofie, asa incat nu se putea ca unele conceptii filosofice sa n-o contamineze.

DESCARTES (1596-1650) a introdus in, Tratatul despre om ideea omului ca o, masina vie: considera ca toate functiile proprii ale acestei masini (digestia, pulsatia inimii si arterelor, respiratia) reprezinta consecinte naturale ale dispozitiei organelor masinii respective, dupa cum miscarile unui ceasornic sunt un rezultat al actiunii contragreutatii sau rotilor.

Ca un ecou la tratatul lui Descartes apare lucrarea,, Omul masina scrisa de LA METTRIE, care ia drept model pentru fiinta umana animalul-masina construit de Descartes.

Aceste lucrari pot fi considerate ca premise filosofice ale viitoarelor abordari sistemice din psihologie.

I. 3. FIZIOLOGIE si NEUROLOGIE (P. K. ANOHIN din 1935 s-a preocupat de studiul aferentatiei care a prefigurat unele dintre principiile cibernetice.

Clasifica aferentatia in 3 grupe: (aferentatia situationala sau circumstantiala ansamblul tuturor agentilor externi si al influentelor provenite de la ei, care, in conditiile date, au o relativa constanta pentru animal sau pentru om; constituie totodata o multime extrem de complicata de influente diverse.

(aferentatia declansatoare - stimulul care conduce la manifestarea exterioare a unei activitati a organismului.

(aferentatia inversa informeaza asupra rezultatelor actiunii efectorii ii da organismului posibilitatea sa aprecieze gradul de reusita al actiunii executate.

cea mai importanta, constituie, analogul conexiunii inverse din cibernetica.

P. K. ANOHIN studiind activitatea reflex-conditionata a creierului a formulat, teoria sistemului functional. Dupa opinia lui, rolul hotarator in realizarea actelor reflexe il au centrii nervosi din etajul cortical si subcortical.

Verigile de baza care intervin in functionarea actelor reflexe sunt: 1 (sinteza aferenta 2 (luarea deciziei 3 (programul aferent al actiunii, cu copia comenzii 4 (acceptorul actiunii, care anticipa parametrii viitorului rezultatului 5 (obtinerea rezultatului 6 ( ...