Esenta noii viziuni deriva din etimologia termenului (> gr. sin, impreuna cu; ergon, actiune), de unde rezulta ideea de, actiune impreuna, corelata, a diferitelor elemente care conduce la efecte de cooperare.
Termenul de sinergetica a fost introdus de fizicianul german Herman Hacken, specialist in teoria laserilor, care a si fundamentat d. p. d. v. teoretic o noua conceptie.
Incepand din anii 70, Hacken publica o serie de lucrari in care isi gasesc expresia ideile sale novatoare.
In aceeasi perioada, chimistul belgian Ilya Prigogine lanseaza, teoria structurilor descriptive pentru care a si primit premiul Nobel.
Matematicianul Rene Thom formuleaza, teoria stabilitatii structurale, cunoscuta si sub numele de, teoria catastrofelor. Hacken vorbea despre autoorganizarea sistemelor, Prigogine despre, zona departe de echilibru, care implica procese de difuzie, disipatie, dezechilibrul putand deveni sursa de ordine; Thom despre fenomene catastrofice care au o comportare stabila neliniara.
Toate aceste idei au creat contextul si climatul schimbarii optice traditionale de concepere a sistemelor si al continuarii, chiar al depasirii ei, intr-o noua viziune.
Sinergetica se refera la actiunea simultana a mai multor agenti, chiar de naturi diferite in vederea indeplinirii aceleiasi functii.
Ca stiinta.
Sinergetica se concentreaza asupra studierii, autoorganizarii sau autostructurarii sistemelor, indiferent de natura lor (fizica, chimica, biologica, sociala), pe baza conlucrarii, a cooperarii organice a comportamentelor si subsistemelor constitutive.
In finalul acestei cooperari a elementelor se pot obtine, atat la nivel macro, cat si la nivel micro, organizari spatiale, temporale sau functionale cu efecte de-a dreptul spectaculoase in planul eficientei sistemelor.
Se considera ca sinergetica abordeaza urmatoarele probleme: autoorganizarea (prin cooperarea sincronica a elementelor); comportarea aflate, departe de echilibru; tranzitiile de faza ale sistemului (prin depasirea unui prag critic); aparitia ordinii din haos; problema haoticitatii generatoare de ordine.
Ca metode, sinergetica recurge la corelarea rezultatelor disparate, la analogii, la sinteze.
(Ca metastiinta Sinergetica pledeaza pentru atitudini de mare sinteza in cunoastere, depasind granitele mai mult sau mai putin inguste ale fiecarei stiinte in parte, ea este interesata mai degraba de metodologie, de principiile tranferabile in mai multe domenii decat de metode sau tehnici particulare de investigatie.
Dupa Zlate cele mai importante achizitii conceptuale si ideatice ale sinergeticii sunt: (Interpretarea sistemului in stil neclasic.
Inseamna ca un sistem sinergetic, pe langa propietatile si caracteristicile pe care le detin sistemele in general (dinamism, organizare, interactiune, finalitate) poseda o caracteristica in plus: sinergia, adica efectul global de cooperare si/sau competitie a partilor ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
