Sistemul de Învătământ din Japonia

Mai mult decat orice, societatea japoneza este caracterizata si se bazeaza, totodata, pe interdependenta si interactiunea continua dintre membrii ei (prin membru intelegand orice entitate de la persoana la institutie). Catalogata a fi un exemeplu cat se poate de pur pentru ceea ce este numit "societate de grup", este departe de ea idea de a cauta sa iasa in vreun fel in afara liniilor acestui sablon. Motive s-ar putea gasi multe, cum ar fi, de exemplu, preacunoscutul conservatorism, dorinta de intoarcere la traditionalitatea uitata candva in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Insa nu ar fi oare mai logic sa cautam acest motiv analizand rezultatele efective pe care aceasta caracteristica i le confera? In esenta, conceptul "societatii de grup" se opune de fapt ideii "omului universal", nascut in antichitatea europeana. Unitatea minimala a primei este tocmai omul ce isi canalizaza energia intr-o singura directie, aceea in care are mai multe sanse de a deveni cel mai bun. Omul devine astfel veriga cu o valoare si importanta unica intr-un anumit "lant", si el situat la un anumit nivel de importanta. Teoretic vorbind, disparitia uneia dintre verigi duce la ruperea si dezafectarea intregului lant. Asadar, sistemul este periclitat. In realitate, teorema nu se aplica decat unor grupuri restranse, neputand fi vorba de prabusirea infrastructurii societatii.

Insa adevaratul merit al japonezilor apare abia aici. Astfel, se incearca o educare de asa natura a membrilor ei, incat disparitia unei verigi sa nu duca la colapsul intregii retele; functia elementului disparut este suplinita, mai mult sau mai putin de restul componentelor. Metodele aplicate in astfel de cazuri necesita o "implementare" a unor principii, idei, etc. in mentalitatea oamenilor inca de la cele mai fragede varste.

Ideile si principiile educatiei in Japonia se pot regasi in Legea Fundamentala a Educatiei elaborata in 1947. Interpretand dorintele populatiei mentionate in preambulul acestei legi, se urmareste construirea unui stat democratic si cultural, intru mentinerea pacii mondiale si a bunastarii umanitatii. Realizarea acestui ideal depinde fundamental de puterea cu care va fi inzestrata educatia - invatamantul.

Articolul 1 al legii mai sus amintite ofera un profil suficient de clar si precis al omului societatii japoneze : "Invatamantul trebuie sa urmareasca dezvoltarea integrala a personalitatii, luptand pentru emanciparea fiecarui individ in parte, cladindu-l sanatos trupeste cat si mental, invatandu-l sa iubeasca adevarul si dreptatea, sa respecte valorile celorlalti, munca, sa aiba un puternic simt al responsabilitatii, lasand totodata posibilitatea nasterii unui spirit independent, avand drept scop faurirea unei societati si a unui stat pacifist". Acest articol a luat nastere ca urmare a tragicelor evenimente de la Hiroshima si Nagasaki.

INCEPUTURILE

A pregati copiii sa devina parte integranta a societatii lor este chiar inceputul formarii societatii in sine. Din nefericire, nu ne aflam in posesia nici unei marturii referitoare la modul in care erau pregatiti copiii in Japonia vechilor epoci, timp in care nu se formase inca nici un sistem propriu de scriere si cu atat mai putin un sistem educational formal. Desi cateva informatii fragmentare pot fi obtinute din marturiile scrise apartinand inceputurilor Japoniei, cum ar fi "Kojiki" (712 a.d.) si "Manyoshu" (759), o imagine integrala a invatamantului din acea perioada trebuie sa astepte rezultatele studiilor istorice si antropologice

1. Japan Almanac, Ed. Asahimbun, 1998.

2. Japan - A Pocket Guide, Ed. Foreign Press Center, 1999.

3. Enciclopedia Britannica ,2001.

4. Alte surse: Statistici si evaluari ale Ministerului Educatiei, oferite prin Ed. Foreign Press Center.

5. Manuale de Istorie a Japoniei, cls. VII - XII, Ed. Koumura.