Școala ca organizație socială

Omul modern este un om organizational, intrucat cea mai mare parte timpului si-l petrece in cadrul organizatiilor de tot felul, de la cele profesionale pana la cele politice (pe plan ontogenetic - organizatii prescolare, scolare, profesionale, organizatii economice, culturale etc.)

Activitatea organizata are importante avantaje individuale si sociale printre care (Paun, E., 1999, p.7):

- dezvoltarea capacitatilor individuale, prin cooperare intr-o structura organizata care-l plaseaza pe individ acolo unde competentele sale pot fi valorificate superior;

- utilizarea rationala si reducerea considerabila a timpului de realizare a diferitelor activitati;

- preluarea, transmiterea si utilizarea sistematica a achizitiilor realizate de generatiile anterioare.

Organizatia poate fi definita ca un sistem de activitati structurate in jurul unor finalitati (scopuri, obiective) explicit formulate, care antreneaza un numar mare de indivizi de detin statute si roluri si roluri bine delimitate in cadrul unei structuri diferentiate.

Din aceasta definitie decurg principalele caracteristici ale unei organizatii (Paun, E.):

- existenta unor scopuri suficient de clar formulate si delimitate pentru a putea angaja si motiva indivizii ce participa la desfasurarea activitatilor respective. Nu exista organizatii in sine, ci doar in raport de anumite obiective;

- scopurile organizationale sunt transindividuale. Ele exprima organizatia in ansamblul ei, orientarea si politica ei generala. Cu toate acestea ele nu trebuie sa ignore scopurile si aspiratiile indivizilor ce compun organizatia sau sa fie divergente cu acestea. intre ele trebuie sa existe o minima compatibilitate, care nu se realizeaza prin eliminarea sau desconsiderarea celor individuale, ci mai degraba prin incorporarea si integrarea acestora in scopurile organizationale;

- un numar mare de indivizi ce interactioneaza in desfasurarea activitatilor. Cantitatea nu produce neaparat calitate. Foarte importante sunt competentele indivizilor si gradul lor de convergenta cu scopurile organizationale si cu tipurile de activitati ce urmeaza a fi realizate. Forta unei organizatii depinde, in cea mai mare masura, de actiunea comuna a membrilor;

- activitati diferentiate functional (diviziunea muncii) si reglementate social, care permit indivizilor sa aiba functii si sa ocupe pozitii diferite in cadrul unui sistem coerent de statute si roluri;

- modalitati proprii de organizare si dezvoltare a organizatiei.

scoala reprezinta o organizatie care realizeaza o activitate pedagogica intr-un cadru institutionalizat specializat, cu statute si roluri determinate social in vederea realizarii finalitatilor microstructurale si macrostructurale ale procesului si sistemului de invatamant (Cristea, S., 2003,).

Organizatia scolara reprezinta ,,unitatea de baza a sistemului de invatamant care are drept functie principala formarea-dezvoltarea personalitatii elevului in cadrul unui proces de instruire specializat la nivelul unei activitati didactice/educative cu obiective specifice" Privita ca institutie, ,,scoala reprezinta un ansamblu de structuri relativ stabile de statusuri si roluri care au menirea de a conduce la satisfacerea anumitor nevoi ale indivizilor sau la indeplinirea anumitor functii sociale" Semnificatia trecerii de la institutie la organizatie consta in faptul ca in acest fel scolii ii sunt mai bine specificate - pe baza cadrelor structurale general sociale - rolul si functiile proiectate pentru atingerea tintelor fixate.

scoala ca organizatie adapteaza, asadar, cadrele structurale definite la nivel institutional dezvoltand urmatoarele caracteristici specifice:

a) distribuirea concreta a sarcinilor si a rolurilor rezultate din statusul tuturor ,,actorilor scolii" (directori, profesori, personal administrativ, elevi/studenti);

b) definirea sistemului de norme (interne) care reglementeaza activitatea acestora;