Practicile centrate pe copil sunt axate pe convingerea ca familia este primul si cel mai important educator al copilului. Cadrele didactice manifesta respect fata de cunostintele dobandite de copil acasa, pe baza intereselor lui si ale familiei acestuia.
Rolul scolii, al cadrelor didactice in general, poate fi hotarator in consilierea parintilor cand copiii acestora invata regulile esentiale de convietuire in familie si societate, cand comportamentul poate fi modelat.
Anumite caracteristici ale procesului educational determina prezenta parintilor alaturi de invatatoare, dar si in continuare, in clasele gimnaziale si chiar liceale, alaturi de profesori si diriginti.
Cooperarea parintilor cu scoala presupune o ierarhizare a atributiilor care impune o recunoastere de catre parinti a autoritatii scolii, respectiv a invatatorului. Centrul de dirijare si coordonare a tuturor tipurilor de activitati si masuri ameliorative ale sistemului educational este scoala. Relatia care se ceeaza intre parinti si scoala este determinata de modul in care intra in actiune factorii participanti in procesele scolare.
Conceptia noua de spre invatarea formativa reorienteaza actiunea pedagogica si, ca atare, si rolul parintilor si al invatatorului. Rolul parintilor deveniti elevi se schimba. Ei insisi au nevoie de indrumarea invatatorului, de instruire in ceea ce priveste modul de efectuare a sarcinilor scolare si controlul conduitei copilului. Experienta a dovedit ca sunt inca multi parinti care intervin in activitatea de invatare a copilului, de cele mai multe ori necorespunzator, fie ca le sugereaza o metoda diferita de cea a invatatorului, fie ca se substituie copilului, efectuandu-i temele prin alte metode decat cele indicate de invatator. Caracterul contradictoriu nu poate duce decat la confuzie, atat in domeniul insusirii tehnicilor de invatare, cat si in domeniul moral, diminuand simtul raspunderii.
In conditiile actuale de reformare a invatamantului primar, activitatea de consiliere a parintilor de catre invatator este mai mult decat necesara. O noua terminologie pedagogica, noi manuale si noi tipuri de caiete ii pot pune pe elevi in deruta, daca parintii, in dorinta lor sincera de a-i ajuta in efectuarea temelor, nu au fost in prealabil familiarizati ei insisi cu noul sistem.
Schimbul de idei dintre invatatori si parinti poate fi echivalat cu educatia parintilor, realizata prin ,,Scoala parintilor", al carui produs educational este profitabil, atat pentru scoala cat si pentru elevi si parinti. Tendinta actuala este de a-i face pe toti parintii sa participe la gestiunea scolii, in asociatie cu alti parteneri. Familiile sint invitate sa se implice atit in cazul activitatilor scolare, cit si a celor extrascolare.
Se cunosc urmatoarele forme mai importante de organizare (institutionalizata) a educatiei parintilor si a colaborarii scoala-familie: asociatii ale parintilor (si profesorilor) care au o larga libertate de initiativa; scoli ale parintilor; consilii de administratie scolara formate (exclusiv sau in majoritate) din parinti, cu rol informational, consultativ si decizional; comitete de parinti pe clase si scoli, fara rol decizional, care sprijina scoala in rezolvarea unor probleme.
Parteneriatul cu familia nu este, in ansamblu, exploatat in intregime, in ciuda bunelor intentii. Din varii motive, multi parinti se tin inca departe de scoala, ceea ce nu ajuta deloc la combaterea esecului scolar. Si totusi, in ultimii ani, lucrurile au inceput sa se miste.
Conform acestor documente, in cadrul colaborarii scolii cu familia accentul este pus pe un angajament mutual clar stabilit intre parinti si profesori, pe baza unui "contract parental". Acest tip de contract se contituie ca un sistem de obligatii reciproce in cooperarea parintilor cu profesorii si implica cola-borarea parintilor in activitatile scolare, nu numai sub aspect economic, respectiv de a participa, sustine si evalua eforturile si actiunile financiare ale scolii, ci si sub aspect educational-cultural
Comunicarea cu copiii, referitor la activitatea lor scolara, comunicarea cu profesorii, referitor la abilitatile si aptitudinile pe care le au copiii dumneavoastra, la posibilitatea si moda-litatile de dezvoltare a acestora, si implicarea in activitatile scolii, sunt pasi de parcurs in relatia scoala-fa-milie, pentru buna dezvoltare a personalitatii copiilor.
Iata cateva sugestii care pot fi considerate jaloane pentru un proiect de colaborare cu familia:
- parintii sa cunoasca specificul activitatii scolii, obiectele de studiu, orarul, tipul de manuale/auxiliare si rechizite necesare copilului/clasei
- parintii sa cunoasca in mod curent progresul/regresul copilului
- sa cunoasca schimbarile survenite in evolutia copilului
- parintilor sa li se creeze conditiile pentru a-si exprima nemultumirile, parerile, ingrijorarile
- sa li se creeze conditiile pentru a cunoaste invatatorul si, corespunzator, invatatorul sa-i cunoasca pe parinti
- parintii sa se cunoasca intre ei, sa actioneze in spirit de echipa pe ,,frontul educational"
Lectoratele, intalnirile metodice, sedintele periodice, activitati comune parinti-elevi-invatator, activitati in care parintii pot invata pe copii din secretele meseriei pe care o au, ,,Ziua parintilor", zi in care fiecare parinte, prin rotatie, asista la toate activitatile din ziua respectiva, sunt forme de atragere a parintilor in sporirea increderii acestora in posibilitatea de a afla raspunsuri, de a preveni conflicte sau situatii ireversibile in care pot ajunge cu copiii lor.
Activitati propuse spre a fi realizate impreuna cu parintii:
- alaturi de scoala: ,,prima zi de scoala", ,,petrecere", ,,in oras la cumparaturi", ,,chestionare pentru parinti si copii"
- sa ne cunoastem copilul! (chestionare)
- invitatie la dialog! (mesaje de tip ,,eu")
- traim in lumea reala: fisa de lucru ,,Asa DA, asa NU"
Obstacolele relatiei scoala-familie pot fi de ordin comportamental (intalnite, atat intre parinti, cat si la profesori si administratori scolari) sau de ordin material (relatia scoala-familie cere un surplus de efort material si de timp). Dificultatile pot rezulta din ideile divergente privind: responsabilitatea statului si a familiei privind educatia copiilor; libertatea de alegere a scolii de catre parinti sau unicitatea invatamantului; impactul mediului familial asupra rezultatelor scolare ale copilului; randamentul pedagogic si datoria parentala; participarea parintilor la gestionarea si procesul decizional din institutia scolara. Se considera, in general, ca problema este de atitudine; este dificil de pretins, atat la parinti, cat si la profesori, ca relatia de colaborare scoala-familie (nu)este doar un "drept de optiune".
Reprosurile care li se fac parintilor privind colaborarea cu scoala sunt: apatia (nu vin la reuniuni anuntate); lipsa de responsabilitate (asteapta initiativa profesorilor); timiditate (lipsa de incredere in sine); participare cu ingerinte (critica cu impertinenta scoala); preocupari excesive (exclusive) pentru randamentul scolar (notele copilului); rolul parental rau definit (nu inteleg corect functiile si rolurile in educatia copilului); contacte limitate cu scoala (numai in situatii exceptionale, de criza in comportarea copilului); conservatorism (reactii negative la idei noi). Reprosurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt similare (nu identice!), inclusiv privind: dificultati de a stabili relatia cu adultii (trateaza parintii ca pe copii si nu ca parteneri in educatia copilului, decizand autoritar la reuniunile cu parintii); definirea imprecisa a rolului de profesor (oscileaza intre autonomia traditionala si perspectivele noi ale parteneriatului); lipsa pregatirii privind relatia scoala-familie.
Un rol deosebit, atat pentru colaborarea familie-scoala si participarea la gestiunea scolii, cat si pentru educatia parintilor il are infiintarea asociatiilor de parinti, ca reprezentanti ai vocii reale a acestora, privind rezolvarea diverselor probleme aparute in scoala.
Referitor la atitudinea de colaborare a parintilor, respectiv la problemele de ordin atitudinal in relatia scoala-familie, reciprocitatea este elementul care adesea lipseste, in scoala romaneasca. Daca prin intermediul scolii sunt organizate diverse activitati si parintii sunt invitati, dupa cum am spus anterior, parintii elevilor cu note bune si cu un comportament exemplar vor veni. Cat despre initiative ale parintilor de a derula unele activitati impreuna cu copiii si cu profesorii in scoala, acestea sunt extrem de rare.
Chiar daca scoala organizeaza activitati frumoase si utile pentru parinti si pentru copiii lor, prin initiativa parintilor de a organiza la randul lor unele activitati, s-ar vedea cu adevarat ca le pasa, si ar obliga scoala la mai multa deschidere si cooperare.
- Baciu Aurelia, Cazan Carmen Manuela, Cobzariu Ciprian - educatia parintilor (Ghidul tanarului profesor)
- Ciohondaru Elena - Succesul relatiei dintre parinti si copii acasa si la scoala, ed. Humanitas, Buc. 2004
- Popa Gheorghe, Popa Maria, ,,Proiect de Educatie Permanenta. Scoala parintilor" in Studii de specialitate, ed. AS'S, Botosani, 2005
- Vramas Ecaterina Adina, Consilierea si educatia parintilor, Ed. Aramis, Bucuresti, 2002
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.