Proiect de educație nonformală - școala adolescenților

Argument

Prin expresia "educabilitate" psihopedagogii desemnează, de obicei, potenţialul de formare umană sub influenţa factorilor de mediu sau educaţionali. A educa, înseamnă de fapt a orienta, a dirija, a conduce pe cineva (elev, student) către un scop dinainte stabilit.

În confruntarea cu numeroasele provocări pe care i le rezervă viitorul, umanitatea vede în educaţie un instrument indispensabil pentru a atinge idealurile păcii, libertăţii şi dreptăţii sociale. Educaţia trebuie să joace un rol fundamental în dezvoltarea individului şi a societăţii, fără a reprezenta, însă, "formula magică ce ar permite deschiderea porţilor spre o lume în care toate idealurile să poată fi atinse ". (J. Delors, 2000, p. 69). Va fi doar unul dintre principalele mijloace disponibile, care va cultiva o formă de dezvoltare umană mai adâncă şi mai armonioasă, ducând astfel la reducerea sărăciei, excluderii sociale, ignoranţei, opresiunii şi războiului.

Educaţia este şi o " expresie a afecţiunii faţă de copii şi tineri" ( J. Delors ), care trebuie primiţi cum se cuvine în societate, fără rezerve. Ei vor avea locul care li se cuvine de drept în sistemul educaţional, dar şi în familie, în comunitatea locală şi cea naţională.

În Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI se arată că, " dacă educaţia este un proces neîntrerupt, care duce la acumularea de cunoştinţe şi la îmbunătăţirea aptitudinilor, ea constituie în egală măsură - şi, poate, în primul rând - un instrument excepţional cu ajutorul căruia se poate perfecta dezvoltarea individului şi pot fi construite relaţii dintre oameni, grupuri sau naţiuni".

Pentru a reuşi să ducă la bun sfârşit aceste cerinţe, educaţia trebuie organizată în jurai a patra tipuri fundamentale de învăţare, care, pe parcursul vieţii, constituie pilonii cunoaşterii : a învăţa să ştii , ceea ce înseamnă dobândirea instrumentelor cunoaşterii ; a învăţa să faci , astfel încât individul să intre în relaţie cu mediul înconjurător; a învăţa să trăieşti împreună cu alţii, pentru a coopera cu alte persoane, participând la activităţile umane; a învăţa să fii, un element important, ce rezultă din primele trei. Aceste patru căi ale cunoaşterii, cuprinse în raportul mai sus amintit, formează un întreg, deoarece între ele există numeroase suprapuneri, intersectări şi schimburi.

Pentru a face faţă provocărilor lumii contemporane, învăţământului românesc i se impune o nouă abordare în educaţia adolescenţilor (liceenilor) pentru a pune la dispoziţia acestora resursele necesare pentru descoperirea şi imbogăţirea propriului potenţial creativ.

Aflaţi la vârsta ingrată, adolescenţii asimilează idei, experienţe şi concepţii despre natura umană, despre grija şi atitudinea faţă de oameni, convingeri care vor constitui baza viitoarelor relaţii interpersonale, Pe de altă parte, educarea adolescenţilor înseamnă, mai curând, un continuu efort de pregătire pentru viaţa adultă. De aceea, un învăţământ modern, de calitate trebuie să-şi propună atingerea unor anumite obiective prin realizarea unor activităţi extracurriculare (proiecte, parteneriate, dezbateri etc.) cu adolescenţii, în afara orelor de curs. Câteva dintre aceste obiective generale ar putea fi enumerate:

- Formarea comportamentelor aptitudinal-relaţionale care să asigure tinerilor o mai mare deschidere spre parteneriate.

- Dezvoltarea capacităţilor adolescentului de autocunoaştere şi de acceptare de sine şi consolidarea, în interiorul echipei, a unor relaţii bazate pe intercunoaştere.

- Ameliorarea comunicării în interiorul grupului de adolescenţi şi în relaţia adulţi-adolescenţi; dezvoltarea capacităţii de comunicare afectivă, de cooperare, de rezistenţă la frustrare.

- Formarea unei culturi afective, moral -estetice care să asigure bazele unui comportament social matur.

- Prevenirea tulburărilor psiho-comportamentale în contextul maturizării sexual-afective a adolescentului.

- Diminuarea agresivităţii şi rivalităţii intersexe şi cultivarea unor atitudini cooperante şi de respect reciproc.

- Cunoaşterea locului şi rolului fiecărui sex în societatea contemporană şi asemănarea comportamentelor complementare specifice sexelor (feminitate -masculinitate).

- Fundamentarea unor comportamente responsabile privind alegerea partenerului şi viaţa de familie.

Pentru ca o parte din aceste obiective să fie realizate, propunem realizarea unui proiect extracurricular, Şcoala adolescentilor, care să se desfăşoare pe parcursul unui an şcolar, proiect la care pot participa majoritatea elevilor unui liceu.