Metode și Tehnici de Predare a Disciplinelor Tehnice

Pentru fiecare persoana care doreste sa predea exista aproximativ treizeci care nu doresc sa învete!"

"Experienta este singura în stare sa ne ofere informatie reala despre viata." (Mircea Eliade )

Argument

Profesorul care preda discipline tehnice trebuie sa îi ajute pe elevii sa înteleaga conceptele tehnice si sa ajunga la un nivel de cunostinte si de gândire cât mai înalt. Îi ajuta sa analizeze, sa sintetizeze, sa aplice noi cunostinte si sa rezolve probleme. Deci, profesorul, trebuie sa constientizeze provocarea de a fi în pas cu schimbarile din domeniile de activitate si sa foloseasca cunostintele si experienta acumulata pentru a-i pune pe elevi în acele situatii de învatare care sa le asigure formarea si dezvoltarea competentelor cerute pe piata muncii, dar si dobândirea capacitatii de a învata pe tot parcursul vietii. Elevii beneficiaza de strategiile efective de predare si învatare atât în clasǎ cât si în afara ei. Aceasta lucrare prezinta forme ale strategiei de predare care pot fi folosite în clasa pentru o învatare efectiva mai rapida.

A ajuta elevii sa învete cât mai usor si mai repede este provocarea noastra ca profesori. De aceea aplicarea strategiilor efective de predare este o provocare prin care putem eficientiza stilurile curente de predare si sa luam în considerare noi cai inovatoare pentru îmbunatatirea predarii .

Retin:

• "10% din ceea ce citesc

• 20% din ceea ce aud

• 30% din ceea ce vad

• 50% din ceea ce aud si vad

• 70% din ceea ce discut cu cineva

• 80 % din ceea ce experimentez

• 95% din ce-i învat pe altii"

Introducere

"Noul val" al reformelor în educatie din ultimii ani a aratat ca fiecare sistem de învatamânt se confrunta cu probleme, si majoritatea sistemelor de învatamânt manifesta "tendinta de a aplica neîntârziat reforme cuprinzatoare si realizeaza cât de complexa si temerara este întreprinderea ducerii la bun sfârsit a unei astfel de reforme" (Fullan, 2000).

Dovezi ca reforma educatiei este astazi un fenomen global sunt usor de gasit. Lumea este interconectata si schimbarile dintr-un subsistem afecteaza chiar si sisteme mari si functionale. Într-o lume interconectata, propagarea în retea a efectelor influenteaza dimensiunile: economica, politica, culturala si sociala a fiecarei tari. Evaluarile internationale si compararea performantelor educationale din diferite tari sunt o exprimare a acestor tendinte. Cele mai multe tari au folosit rezultatele evaluarilor externe ca un punct de plecare pentru a actiona la nivel local. Unele tari si-au bazat politicile educationale luând explicit în calcul analiza detaliata a rezultatelor acestor studii. Ca un exemplu, ma refer la doua dintre tarile clasate pe primele locuri la studiul TIMSS: Japonia si Singapore. Considerând ca strategiile de rezolvare a problemelor ar trebui diversificate si conectate la o realitate complexa, variabila aleator, Japonia a lansat recent o reforma, în special în predarea matematicii si a stiintelor. Desi pe primul loc în clasamentul general, Singapore a pornit un program de cercetare a bunelor practici si a metodelor eficiente de învatare a stiintelor în diferite tari; oficialii din Singapore au realizat un lucru care aparea ca evident privit din afara: antrenarea creativitatii într-un mod dirijat centralizat nu asigura neaparat succesul, ba chiar poate bara dezvoltarea elevilor performanti. Folosind feedback-ul oferit de studiile TIMSS, Japonia si Singapore au adoptat numeroase schimbari de strategie în pregatirea profesorilor si în practica didactica propriu-zisa.

În România, studiile de diagnoza efectuate la nivel national (Studiul de impact al Curriculumului obligatoriu - 2001, diferite studii efectuate de Institutul de stiinte ale Educatiei în cadrul temelor de plan) sau internationale ( TIMSS; PIRLS; PISA ) au fost ignorate, atât la nivelul politicilor educationale cât si al practicii didactice. Aceasta a diminuat foarte mult rezultatele asteptate de implementarea reformei curriculare. Reforma în curriculum a încercat sa construiasca o scoala centrata pe elev, care sa-i asigure acestuia dobândirea unor instrumente de procesare înalta a informatiilor (gândire critica, luarea avizata a deciziilor, rezolvare de probleme complexe etc.), precum si de accesare (gasirea cu usurinta a informatiei adecvate în dictionare, biblioteci, internet etc.) care sa faciliteze succesul insertiei sociale si profesionale a absolventului. Majoritatea acestor lucruri sunt prezente si în actualele programe scolare, chiar daca interventii punctuale, necorelate cu întregul, au denaturat sensurile initiale.

Din pacate, reforma educatiei a ramas din nou la jumatatea drumului: între centralizare si descentralizare, între oferta deschisa si controlul dirijat, între stagnare si dezvoltare, între decizia unica si responsabilizare. Principala dimensiune neglijata este, în continuare, pregatirea profesorilor.

În raport cu aceste fapte, continua sa persiste convingerea ca sistemul de învatamânt românesc a produs si produce elevi performanti, câstigatori de olimpiade internationale, elevi cu un larg orizont cultural care, de cele mai multe ori, îi depasesc în privinta cunostintelor pe colegii lor din alte tari. Tendinta de a lua exceptia drept regula a condus la situatia de a orienta întregul sistem catre acest vârf de performanta competitionala si informationala. Aceasta a generat, de fapt, în mare masura, mecanismul intern care a modelat atât programele si manualele din anii '95 încoace (supraîncarcate cu informatie stiintifica), cât si practica didactica (profesorul fiind în situatia de a-si orienta demersul didactic asupra elevilor performanti din fiecare clasa, ceilalti - marea masa, fiind de regula, neglijati). Consecinta: procesul didactic la noi se focalizeaza înca, în general, pe transmiterea de informatie factuala densa si structurata de-a gata, în timp ce în tarile dezvoltate economic, se încearca gasirea unor modalitati reale de a implica elevul în cautarea, procesarea si structurarea personala a informatiilor (învatare centrata pe necesitatile elevului).

Reforma învatamântului cuprinde un complex de masuri menite sa converteasca învatamântul dintr-un învatamânt predominant reproductiv, într-unul creativ. Reforma mai urmareste: ameliorarea infrastructurii si generalizarea comunicatiilor electronice; crearea unui parteneriat si, în general, a unei noi interactiuni între scoli si universitati, pe de-o parte, si mediul înconjurator economic, administrativ si cultural, pe de alta parte ( management orientat spre competitivitate si performanta).

Cunoscând problemele actuale ale sistemului de învatamânt din România este necesar sa cautam raspunsuri la urmatoarele întrebari: "Sunt elevii nostri pregatiti sa înfrunte provocarile viitoare?"; "Pot ei sa analizeze, sa argumenteze si sa comunice efectiv?"; "Au ei capacitatea sa continue învatarea pe tot parcursul vietii?"

Gasind raspunsurile la aceste întrebari vom sti ce trebuie sa schimbam sau ce strategii didactice trebuie sa aplicam astfel încât elevii nostri sa poata raspunde cerintelor de pe piata muncii din România, Europa si nu numai.