Jocul

Jocul ocupa, in cadrul activitatilor de fiecare zi ale copilului, locul preferat si a devenit un fapt banal semnalarea rolului capital al jocului in dezvoltarea copilului si, de ce nu, chiar si a adultului. ,,Omul nu este intreg decat atunci cand se joaca", scria Schiller.

A ne intreba de ce se joaca copilul inseamna a ne intreba de ce este copil. ,,Copilaria serveste pentru joc si pentru imitare", spune Eduard Claparede. Nu ne putem imagina copilaria fara rasetele si jocurile sale. Sa presupunem ca, deodata, copiii nostri ar inceta sa se mai joace, ca in scolile noastre lectiile s-ar desfasura in liniste. Atunci n-am mai avea in preajma aceasta lume a copiilor, care ne aduce bucurii si griji, ci oameni stangaci si tacuti, lipsiti de inteligenta si suflet. Caci sufletul si inteligenta devin mari prin joc. Tocmai aceasta cumintenie, aceasta tacere - de care parintii gresit se bucura uneori - anunta adesea la copil grave probleme. Un copil care nu stie sa se joace, un ,,mic batran", este un adult care nu va sti sa gandeasca.

Pentru copil, aproape orice activitate este joc. Ed. Claparede spunea ,,jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vietii. Jocul este singura atmosfera in care fiinta sa psihologica poate sa respire si, in consecinta, poate sa actioneze."

Ucenicia necesara varstei mature este copilaria. A nu studia in cursul copilariei decat cresterea, dezvoltarea functiilor, fara a face nici un loc jocului, ar insemna sa neglijam acest impuls prin care copilul se modeleaza singur. Un copil nu creste prin joc, ci putem spune ca se dezvolta. Jocul dezvolta functiile latente, de unde se intelege ca fiinta cea mai bine inzestrata este aceea care se joaca cel mai mult.

In ultimul timp jocul a devenit o componenta semnificativa a vietii cotidiene. Pentru omul modern, tot mai scolit, jocul a devenit un teren de antrenament si obiect de aplicare a priceperii de a rationa. Folosirea jocului - inteleasa in acest fel rational - poate ameliora mult toate metodele de invatare scolara. Ideea de a folosi jocul in scopuri educative nu este noua. Si Platon recomanda: ,,Faceti in asa fel incat copiii sa se instruiasca jucandu-se; veti avea astfel prilejul de a cunoaste inclinatiile fiecaruia".

Vittorio de Fettre in secolul al XVI-lea preconiza ,,Scoala prin joc".J.A. Comenski isi autointitula noua sa scoala ,,Scoala ludus", marele pedagog urmarind prin aceasta nu transformarea muncii scolare in joc, ci mai degraba o adaptare a jocului la cerintele scolii, tot asa cum scoala se adapteaza la cerintele societatii.

Luand pozitie impotriva intreruperii brutale a cursului fermecator al copilariei, Ed. Claparede arata ca ,,in loc de a actiona sa urmeze calea naturii, scoala deviaza brusc si fara tranzitii, transplanteaza copilul din domeniul jocului cel mai naiv in acela al muncii celei mai respingatoare, in domeniul muncii fortate, preocupat numai de datoriile copilului uita sa distinga si drepturile lui".O intrerupere a jocului intre copil si scoala o gasim si mai recent la Jean Chateau, care afirma ca ,,la copilul mic invatatura reprezinta ceva mai putin decat munca si ceva mai mult decat jocul".

Jocul este o metoda de mare eficienta, un important mijloc de educatie intelectuala extrem de eficient si atractiv care pune in valoare si antreneaza capacitatile creatoare ale copilului. Toti marii pedagogi si psihologi pledeaza pentru introducerea unor elemente de joc in procesul instructiv-educativ si nu numai la scolarii mici. Totusi, epoca noastra este cea care a facut din joc un adevarat instrument educativ didactic.

,,A juca" si ,,a invata" sunt activitati care se impaca perfect. Invatarea nu trebuie sa fie neaparat plictisitoare si greoaie. Prin joc copilul invata mai usor, mai direct sa iubeasca, sa fie intelept, invata sa traiasca nu numai pentru el ci si pentru cei din jur. Si totul se petrece in mod placut, cu bucurie!

ANALIZA NOTIUNII DE JOC SI FUNDAMENTAREA PSIHOLOGICA A ACESTEIA

Fiecare copil este o individualitate aparte caracterizat prin trasaturi fizice si psihice proprii, care il disting de ceilalti. Nu numai prin infatisarea sa fizica, dar mai ales prin aspectele diferentiate ale proceselor psihice, un copil se deosebeste de ceilalti de aceeasi varsta cu el. Unul, de exemplu, memoreaza greu, dar retine pentru multa vreme. Aceste trasaturi fac parte din particularitatile individuale ale copilului respectiv.

Cercetarile psihologice si pedagogice au aratat ca dezvoltarea individuala nu are acelasi ritm in tot cursul vietii. Ea este mai accentuata pana la varsta de 20 de ani si mai lenta dupa aceasta varsta. Psihologii si pedagogii au mai stabilit ca in aceeasi perioada de varsta copiii prezinta profiluri asemanatoare. De exemplu, aproape toti copiii de la 3 la 7 ani se caracterizeaza prin unele trasaturi fizice si psihice comune. Trasaturile ce sunt specifice copiilor de aceeasi varsta sunt, de fapt, particularitati de varsta.

Pedagogia considera ca in stabilirea perioadelor de varsta trebuie sa se tina seama de factorul care determina dezvoltarea individuala, adica activitatea lui. Intre perioadele de varsta nu exista granite fixe, existand o stransa legatura intre ele. Trecerea de la una la alta nu are loc la intamplare, brusc, fiecare fiind o continuare fireasca a celei anterioare si o pregatire a celei ce urmeaza. Varsta scolara mica este cea in care copilul frecventeaza clasele I-IV.

Cunoasterea particularitatilor anatomo-fiziologice si psihice ale copiilor de varsta scolara mica este de o mare importanta pentru invatator. Pentru a-i dezvolta personalitatea elevului trebuie sa stii care-i sunt posibilitatile, sa cunosti realitatea asupra careia vei actiona si pe care iti propui sa o transformi.

Psihologia si pedagogia secolului trecut au recunoscut faptul ca jocul nu este doar apanajul varstelor mici, ci si modul prin care adultii isi manifesta liber ,,copilul din ei". Jocurile de calculator, filmele de desene animate sau povestirile fantastice reprezinta doar aspectul de marketing al reintoarcerii jocului in atentia tuturor.

Alaturi de invatare, munca si creatie, jocul reprezinta una din modalitatile esentiale prin care omul se raporteaza la realitatea inconjuratoare. Prin joc, copilul invata si se dezvolta totodata. Jocul inseamna o explorare a realitatii. Tot prin joc, el reproduce, reconstruieste secventele din viata sau creeaza o lume noua, o alta realitate. Ursula Schiopu surprindea caracterul universal al jocului in afirmatia: ,,De fapt, omul se joaca la toate varstele. Chiar si la varsta a treia."

Jocul apare ca activitate fundamentala in copilarie si se continua la toate varstele omului ca o modalitate de consumare a energiei. Jocul se practica activ, dar se poate consuma si pasiv: unii copii se joaca, altii privesc jocul primilor. El este o scoala: o scoala deschisa si cu un program tot atat de bogat cum este viata.

Ce este jocul, de ce se joaca copiii, sunt intrebari pe care si le-au pus psihologii si pedagogii cu mai bine de un secol in urma. Profesorul Paul-Popescu Neveanu considera jocul ca ,,forma de activitate specifica pentru copil si hotaratoare pentru dezvoltarea lui psihica". Sub

Chatcan Jean- ,,Copilul si jocul", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1967

Claparede Eduard -,,Psihologia copilului si pedagogia experimentala", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975

Piaget Jean-,,Psihologie si pedagogie", E.D.P., Bucuresti, 1972