Identitatea Rromilor

IDENTITATEA ROMILOR. CONSTRUCT ISTORIC SI MEDIATIC

Introducere

Cu toate ca în prezent vorbim tot mai mult de o “Uniune Europeana”, cu toate ca ne pregatim sa fim cetatenii unui continent, totusi, dupa 1960 asistam la o crestere spectaculoasa a numarului grupurilor etnice (etnoculturale) care au început sa se mobilizeze pentru a obtine recunoasterea drep-turilor lor. Conflictele etnice au schimbat fata Europei la sfârsitul secolului XX, si nici acum nu pu-tem spune ca nu mai pot aparea surprize. Diferentele noi – ceilalti sunt prezente în discursurile poli-tice (mai ales cele electorale) pentru ca ramân o moneda forte în ceea ce priveste mobilizarea popu-latiei în situatii de criza si nu numai (cazul Austriei).

Termenul “etnic” provine din grecescul “ethnos” si se referea la o gama întreaga de situatii în care un colectiv de oameni traiesc si actioneaza înpreuna, fiind tradus astazi prin conceptul de “popor”. Folosirea lui a atins apogeul în secolul XX, urmându-ne neobosit în istorie. Nu cred ca este corect sa ne exprimam ca “noi înca mai vorbim despre etnicitate” tocmai pentru ca astfel stabilim o limita temporala, care ne semnaleaza ca fenomenul în cauza, “etnicitatea” este în curs de disparitie.

Situatia actuala este întradevar schimbata fata de cea de acum câteva secole. Au disparut me-todele brutale de înfierare, masacrare acelor care nu ne seamana în modul de a merge, a vedea lu-mea, a se înfatisa privirii… Se încerca o trecere de la acele manifestari “barbare”, pe care azi le con-damnam la nivele cât mai înalte, continentale si globale, la acceptarea diferentelor, protejarea lor, si chiar considerarea acestora ca o resursa valoroasa, sau poate ca o posibila solutie în calea uniformi-zarii, “amenintarea” despre care se discuta atât.

Reglementarile internationale, ale Natiunilor Unite si cele ale Uniunii Europene, încep sa fie aplicate la nivelul din ce în ce mai multor state, se încearca schimbarea mentalitatilor, programatic, clar si raspicat tocmai pentru a oferi o sansa celor diferiti. Se face apel la reglementarile legale toc-mai pentru a schimba comportamentele, atitudinile, opiniile, sperând - toate acestea pentru a putea accepta diferentele. Acceptarea diversitatii, a faptului ca celalalt este si poate deveni vecinul, priete-nul, partenerul de viata, colegul nostru de munca începe sa devina o valoare sociala pentru multi in-divizi.

În cadrul unui asemenea context se discuta la nivelul Uniunii Europene, la nivel mondial, de-spre “problematica romilor”. Se pare ca în limba româna se formuleaza din start categoria discrimi-natorie – problema – cu semnificatiile pe care le presupune acest cuvânt. Chiar si utilizarea termenu-lui de “situatie” lânga denominatia (denumirea) de “tigan”, des folosita, fiind asociata constant cu comportamente deviante, nu poate schimba în bine categorizarea temei. Deci, discriminarea apare nestingherita înca de la început.

Se discuta în mediul academic despre romi, despre obiceiurile si traditiile lor, despre modul în care au rezistat încercarilor istorice. Se descopera, în interiorul societatii, comunitati si indivizi, care au existat si pâna acum, dar care au fost tratati “de când e lumea si pamântul” în acelasi fel: sclavi, marginalizati, discriminati, criminali, hoti, murdari, lenesi… Numeroase exemple pot fi adu-se. În ciuda tuturor acestor vicisitudini, romii exista, îsi pastreaza, în mare parte, obiceiurile, traditii-le si modul de raportare la lume, iar acum încearca sa îsi faca loc în societate, ca egali.

Istoric

Romii sau rromii (termenul din grecescul „rhomaios”, fiind denumiti astfel locuitorii Impe-riului Roman de Rasarit, iar dupa crestinare, pâna la prabusirea Imperiului, crestinii Bizantului), ala-turi de „sinti” (rromii din spatiul germanic) si „kale” (rromii din spatiul hispanic, gitanii) sunt o comunitate etnica transfrontaliera, având limba si cultura comuna. Multi dintre ei traiesc în Balcani si în Europe de Est, cel mai numeros grup fiind în România, dar sunt raspânditi si în tarile Europei de Vest, precum si în Africa si America.

Conform recensamântului din ianuarie 1992 (Populatie. Structura Demografica) în România traiesc 409.723 romi, reprezentând 1.8% din populatia României, situând aceasta minoritate pe locul doi, dupa minoritatea maghiara, în ceea ce priveste numarul de indivizi. Aceasta cifra a fost contes-tata, fara a se putea aduce reprosuri tehnice recensamântului, tocmai pentru faptul ca problema se situa la nivelul fiecarui individ recenzat, care avea dreptul sa îsi declare apartenenta etnica. În aceste conditii, multi romi s-au declarat români, maghiari, turci, etc., fapt ce a denaturat rezultatele. În ace-lasi an (1992), sub auspiciile Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii, Elena Zamfir si Catalin Zam-fir (1993) au organizat si condus o cercetare la nivel national vizând comunitatile de romi, încer-când sa obtina cu aceasta ocazie o cifra estimativa a acestei populatii. S-a luat în considerare, pe lânga autoidentificare (declaratia subiectului referitoare la propria apartenenta etnica), si posibilita-tea heteroidentificarii (procesul de identificare de catre ceilalti a apartenentei etnice a respondentu-lui), ajungându-se în final la o cifra estimativa de 1.010.000, ceea ce reprezenta 4,6% din populatia României la acel moment. Sase ani mai târziu, o cercetare similara desfasurata de catre acelasi insti-tut ajunge, folosindu-se în parte de aceeasi metodologie, la o cifra estimativa de 1.580.000, ceea ce reprezenta 6,6% din totalul populatiei României (Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii 2001) . Liderii romi avanseaza cifre mult mai mari, cuprinse între 2 si 5 milioane, dar, în opinia cercetatori-lor din acest domeniu, acestea par exagerate.

Situatia romilor în România nu este dintre cele mai bune. În ciuda faptului ca sunt a doua minoritate nationala, putine se stiu si înca mai putine se cunosc la nivel de masa despre cultura si traditiile comunitatilor de romi care traiesc pe aceste meleaguri de câteva sute de ani. Cu toate ca nu exista surse documentare sigure despre modul în care au ajuns în aceasta parte a Europei, se poate deduce, dupa unul din documentele vremii - datat 1387, semnat de Mircea cel Batrân - ca romii au ajuns în Valahia cu cel putin un secol înainte de acea data. Un alt document, datat 1385, mentionea-za, sub forma unei note de receptie, ca “40 de familii de tigani sclavi” au fost oferiti ca dar (Hancock, 1999).

geneza romilor, scurt istoric, construirea identitatii (totul este tratat din punct de vedere antropologic)

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

SECTIA PEDAGOGIE

TEORIA SI PRACTICA EDUCATIEI CIVICE