Educația în familie

Educatia este un tip particular de actiune umana, o interventie sau directionare, o categorie fundamentala a pedagogiei. Platon definea educatia ca fiind ,,arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele." Aristotel, in lucrarea sa ,,Politica", considera ca ,,educatia trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare". Filosoful german Immanuel Kant, aprecia ca educatia contribuie la valorificarea naturii umane in folosul societatii: ,,este placut sa ne gandim ca natura omeneasca va fi mai bine dezvoltata prin educatie si ca se poate ajunge a i se da o forma care sa-i convie cu deosebire. Aceasta ne descopera perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc". In opinia pedagogului german Johann Frederich Herbart educatia este impartita in trei subdiviziuni: guvernarea, invatamantul (realizarea unor obiective specifice) si educatia morala. Societatea zilelor noastre solicita, mai mult ca oricand, inteligenta si capacitatea creatoare a omului. ,,Intregul climat al viitorului, afirma Bogdan Suchodolski, va situa capacitatile intelectuale in conditiile deplinei afirmari si va da un larg avans dorintei de cunoastere. In concluzie, prin educatie se doreste dezvoltarea constienta a potentialului biopsihic al omului si formarea unui tip de personalitate solicitat de conditiile prezente si de perspectiva societatii.

Educatia are urmatoarele caracteristici: pune accent pe oameni, urmareste dezvoltarea unor calitati umane si explorarea orizonturilor, este orientata predominant spre pregatirea pentru viata, are in vedere, cu precadere, intrebari asupra existentei, vizeaza cu precadere dezvoltarea unei stari sau a unei structuri atinse, finalitatea in educatie imbina viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung. Activitatea educationala este dinamica si flexibila in acelasi timp, iar educatia stimuleaza idealul fiintei umane exprimat prin ,,a fi si a deveni".

Familia

Alaturi de scoala si organizatiile de tineret, familia este unul din factorii care se preocupa de educatia omului. De educatia oamenilor se ocupa si alte persoane, institutii si organizatii sociale, dar influentele educative exercitate de acestea sunt mai putin organizate decat cele ale familiei, scolii si organizatiilor de tineret.

Familia exercita o influenta deosebit de adanca asupra copiilor. O mare parte dintre cunostiintele despre natura, societate, deprinderile igienice, obisnuintele de comportament, elevul le datoreaza educatiei primite in familie. (Utilizarea in limbajul comun a expresiei: "A avea cei sapte ani de acasa"). Din perspectiva sociologica, familia este institutia fundamentala in toate societatile. Ea este un "grup social relativ permanent de indivizi legati intre ei prin origine, casatorie sau adoptiune". In societatea romaneasca, suntem familiarizati cu anumite versiuni ale familiei: familia nucleu si familia extinsa. Mai exista si un al 3-lea tip de familie, familia poligama. Familia nucleu (nucleara) - "consta in doi adulti de sex opus care intretin o relatie sexuala aprobata de societate, impreuna cu proprii lor copii sau adoptati". Familia nucleu poate fi de doua feluri: de orientare si de procreare. Familia nucleara de orientare este familia in care ne nastem si in care ocupam statutul de copil iar cea de procreare este familia pe care o creem prin casatorie si obtinem statutul de adult. Familia extinsa (cosangvina) - "consta din doua sau mai multe familii nucleare unite prin legatura parinte-copil, care include legaturile intre frati si surori".

Educatia in cadrul familiei

In cadrul familiei moderne se produc unele schimbari, ce constau in inlocuirea familiei formata din trei generatii cu familia formata din doua generatii, ceea ce inseamna ca bunicii participa din ce in ce mai putin la educatia nepotilor.

Migratia de la sat la oras si urbanizarea pot fi considerate ca fiind alte influente sociale. Astfel cresc posibilitatile de folosire a mijloacelor audio-vizuale, contactul cu tehnica, preocuparile culturale si sportive, rezultand o schimbare in mentalitatea familiei.

Nivelul de trai scazut obliga ambii parinti sa isi gaseasca cel putin un loc de munca pentru a putea asigura un trai decent copiilor. In asemenea conditii supravegherea copiilor este limitata, sau este incredintata altor persoane sau institutii sociale (ex: cresa, gradinita, etc). Un caz aparte il constituie familiile in care unul dintre parinti este somer. Implicit, celalalt parinte se ocupa mai mult de copii, dar problema majora a acestei familii este asigurarea celor necesare pentru un trai modest. Situatia familiilor in care ambii parinti sunt fara loc de munca este critiac, deoarece cu doua ajutoare de somaj de abia se poate asigura hrana, neputandu-se vorbi nici macar despre un trai modest.

Familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor. Ea asigura hrana si imbracamintea copiilor, ii fereste de pericole, le laas timp de joaca, le creaza conditii cat mai bune de odihna si se ingrijeste de sanatatea lor. Un regim rational de viata nu poate