Fiecare perioadă de vârstă îşi are însemnatatea ei în evoluţia fiinţei umane şi în conturarea personalitaţii, cred că perioada preşcolară este esenţială în formarea omului. De aceea, cei ce lucrează cu copilul preşcolar, îndeosebi educatoarele, trebuie să cunoască în detaliu psihologia copilului de vârsta preşcolară şi a fiecărui copil în parte pentru a contribui astfel la formarea şi dezvoltarea personalităţii lui. În acest sens, gradiniţa este o oază educativă, este spaţiul paradisului copilariei în care copilul traieste si îsi încarca rezervele energetice si psihice, un tarâm de basm si poezie, un cântec de veselie, este locul unde copilul îşi poate întregi experienţa socială generată de confruntarea cu cei care au aceleaşi nevoi şi dorinţe, aceleaşi capacităţi fizice şi psihice. Aportul grădiniţei la formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului este condiţionat de măsura în care educatoarea cunoaşte disponibilităţile raţionale ale copilului, particularităţile lui temperamentale, personalitatea educatorului influenţând, în mod semnificativ succesul desfăşurării procesului de învăţământ, personalitatea sa influenţând formarea intelectuală şi morală a copiilor cu care lucrează, şi cărora trebuie să le îndrepte paşii spre şcoală. Nimic din ceea ce făureşte omul în efemera sa existenţă pe acest pământ nu se ridică atâta la sublim, la creaţie, dăruire de sine, jertfă şi împlinire, pe cât este creşterea, educarea, dezvoltarea copiilor, cea mai sensibilă şi deplină bucurie a vieţii. Ei sunt însuşi rostul nostru de a fi, de buna lor creştere,educare şi cultivare depinzând viitorul umanităţii însăşi, iar dacă “rădăcinile sunt sfinte, atunci şi ramurile vor fi sfinte”,îngăduind ca răul să coboare spre rădăcini (spre copii) şi să le infesteze, atunci însuşi trunchiul şi ramurile naţiunii se vor ofili, iar copacul va putrezi.( http://gradinitacuoresuceava.blogspot.ro/2008/11/varsta-prescolara.html)
2. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Grădiniţa de copii are o importanţă deosebită în formarea personalităţii tinerei generaţii, deoarece vârsta copiilor de care se ocupă este vârsta marilor achiziţii (a deschiderii largi spre lume, a curiozităţii maxime, a motivaţiei de a cunoaşte tot ce este în jur).
Sunt de cinci ani educatoare, fără studii corespunzătoare postului şi în tot acest timp am observat aspecte deosebite în formarea personalităţii copilului de vârsta preşcolară. Bazele trăsăturilor de personalitate sunt puse încă din primii ani de viaţă, dar nu putem vorbi despre personalitate la vârsta preşcolară ci mai degrabă de un stil personal de comportare, de o manifestare individualizată a copilului încă din primii ani ai copilăriei.
Mi-am ales această temă, deoarece consider, că este foarte importantă ţinând seama de faptul că preşcolarul reprezintă o personalitate în devenire, un viitor adult şi nicidecum un adult în miniatură. El trebuie educat şi cunoscut în consecinţă , stimulat în devenirea sa umană, sprijinit prin educaţie să-şi dezvolte potenţialul bio-psihic, să-şi manifeste posibilităţile, să dovedească acele competenţe spre care-l îndrumă capacităţile şi să-şi formeze aptitudini, care să-i servească integrării şcolare, profesionale şi sociale.
3. PREZENTARE
3.1 Personalitatea
În sensul cel mai larg, termenul de personalitate se identifică cu cel de fiinţă umană. Înţeleasă astfel ca un sistem complex, personalitatea se structurează de-a lungul a trei dimensiuni: 1) o dimensiune corporală, 2) o dimensiune psihică şi 3) una socio-culturală. Pe scurt, personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural.
1)Prin dimensiune corporală înţelegem latura biologică a personalităţii, programul ereditar, potenţialul uman native.
2)Dimensiunea socio-culturală a personalităţii se constituie în urma intervenţiilor complexe ale socialului asupra acestui potenţial uman nativ (prin procesele de socializare şi enculturaţie).
3)Dimensiunea psihică-conştiinţa ca factor de sinteză şi premisă a dezvoltării.
4)Trei aspecte ale prsonalităţii: acţiunea practică, activitatea de cunoaştere, activitatea de valorizare.
5)Omul trebuie înţeles în integritatea lui: ca sistem închis şi totodată deschis.
6)Influenţele socio-culturale sunt filtrate de conştiinţă: omul-creator al istoriei.
7)Personalitatea este unică şi originală.(Ştefan Boncu,et al.1999,p 118)
1.Andronic, Anca. (2013-2014). Psihologia educaţiei. Note de curs. Braşov.
2.Dumitrana, Magdalena. (2000). Copilul, familia, grădiniţa. Bucureşti: Editura Compania.
3.Golu, Pantelimon, Zlate, Mielu, Verza, Emil. (1995). Psihologia copilului. Manual pentru clasa a XI-a - şcoli normale. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.
4.Lepădatu, Ioana. (2008). Psihologia vârstelor. Ciclurile de creştere şi dezvoltare. Sibiu: Editura Psihomedia.
5.Sălceanu, Claudia. Psihologia dezvoltării umane. Editura Sitech. Craiova.
6.Ştefan Boncu, Ion Dafinoiu, Cătălin Dîrţu, Cornel Havârneanu. (1999). Psihologie. Compediu pentru bacalaureat şi admitere în facultate. Editura Polirom.
7.Tomşa, Gheorghe (coord.). (2005). Psihopedagogie preşcolară şi şcolară. Bucureşti: Editată de Revista învăţământul preşcolar.
8.http://gradinitacuoresuceava.blogspot.ro/2008/11/varsta-prescolara.html
9.https://asociatiaacasa.wordpress.com/page/4/
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
