Toate organismele sunt inzestrate inca de la nastere cu insusirea de a reactiona la un asamblu de modificari a mediului, dispunand in acest sens de un anumit numar de modalitati de reactie la Sistemul extern.
Fiinta umana este un sistem deschis de autoreglare, aflandu-se in permanenta interactiune cu ambianta naturala si sociala, cu lucruriile, cu oamenii, cu sine insasi.
Dupa W.S.Hunter, invatarea este o schimbare propriu-zisa a comportamentului, cu repetitia aceleasi situatii stimulente, iar dupa H.Peron, este o modificare adaptiva a comportamentului in cursul probelor repetate.Exista si alte concepte priviind invatarea Montipellier, defineste invatarea ca fiind o modificare sistematica, relatii permanente de conduita iar pentru W.A.Torpe, invatarea este organizarea comportamentului ca rezultat a experientei individuale.
In acceptiunea ei cea mai larga, invatarea reprezinta dobandirea de catre individ a unei achizitii, a unei experiente in sfera comportamentului, a unei noi forme de comportare, ca urmare a repetari situatiilor sau exersarii.
Invatarea specific umana, in sensul larg reprezinta insusirea experientei sociale, in forme generalizate; in sens restrans particular din perspectiva psihologica, invatarea reprezinta orice noua achizitie a organizmului ca urmare a simularii, a interiorizarii informatiilor externe, achizitie care are ca efect o schimbare in comportament, iar din perspectiva pedagogica ia este procesul de asimilare a cunostiintelor si de formare a priceperiilor si desprinderilor.
ION DRAGAN - Psihologia invatarii - Editura Excesior
PARTENIE ANCUTA Timisoara 1997
VICTOR OPRESCU -Dimensiunea pshiologica - Editura "Scrisul a pregatirii profesorului romanesc" Craiova 1983
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
