Conceptul de a invata pe tot parcursul vietii este una din cheile catre secolul XXI ( ). Nu este vorba aici de o idee noua, studii mai vechi cu privire la problemele educatiei au atras atentia asupra necesitatii ca adultii sa se intoarca din nou pe bancile scolii. Astfel ei vor avea ocazia sa invete sa se descurce cu situatiile noi care apar atat in viata particulara, cat si la serviciu. Aceasta nevoie de educatie exista si pare sa creasca pe zi ce trece. Singurul mod de a satisface aceasta nevoie este ca fiecare dintre noi sa invete cum sa invete. Dar mai exista totusi si o alta nevoie: transformarile de proportii suferite de stilul traditional de viata ne obliga sa invatam sa-i intelegem mai bine pe ceilalti oameni si lumea ca intreg. Intelegerea reciproca, schimburile pasnice si, bineinteles, armonia sunt ingrediente absolut necesare; si tocmai de acestea duce lipsa lumea de astazi.
Odata adoptat acest concept de catre Comisie, ea a dorit sa sublinieze importanta unuia dintre cei patru piloni, pe care il considera a fi principalul sustinator al educatiei: A invata sa convietuim. Cu ajutor acestui pilon, oamenii trebuie sa dezvolte intelegere pentru cei din jurul lor, pentru istoria, traditiile si valorile spirituale ale acestora. Astfel ei isi vor putea crea o noua constiinta, care - intelegand nevoia noastra crescanda de interdependenta si pornind de la o analiza comuna a riscurilor si provocarilor din viitor - ii va motiva sa imbratiseze proiecte comune si sa solutioneze conflicte aparent insurmontabile pe cai inteligente si pasnice ( ). Comisia a propus astfel o varianta proprie asupra educatiei care urmeaza sa creeze si fortifice aceasta noua constiinta, fara sa neglijeze insa importanta celorlalti trei piloni, care constituie totusi baza pentru educatia intru convietuire.
Primul dintre acesti piloni este A invata, pentru a acumula cunostinte. Avand in vedere transformarile rapide aduse de progresul stiintific si de noile forme de comportament economic si social, accentul principal trebuie sa cada pe interconectarea culturii generale aduse la un nivel suficient de ridicat cu posibilitatea de a putea acumula cunostinte aprofundate in anumite domenii singulare. Cultura generala este un fel de cheie pentru ca noi sa fim capabili sa invatam de-a lungul intregii noastre vieti. Ea da oamenilor impulsul de a invata toata viata - construind totodata si bazele pentru acest lucru.
Un alt pilon este A invata sa actionam. Este vorba aici nu doar despre cum trebuie sa ne facem treaba, ci, la modul general, despre competenta noastra de a ne descurca in situatii diferite, de multe ori imprevizibile, cat si despre capacitatea de a munci in echipa. Acestea sunt caracteristici care la aceasta ora sunt prea putin luate in considerare de catre metodele educationale. In multe cazuri, aceste competente si capacitati ar putea fi castigate mai usor, daca elevii si studentii ar avea ocazia sa-si verifice si dezvolte aceste capacitati. In timp ce se afla inca in sistemul educational, ei ar putea sa faca practica sau munca in folosul comunitatii. De aceea, metodele care imbina cursurile teoretice cu experienta practica sunt de o importanta majora.
Ultimul, dar nu si cel mai subred pilon, este A invata pentru viata. Acesta a facut obiectul raportului Edgar-Faure intitulat 'Cum invatam sa traim. Raportul UNESCO asupra obiectivelor si a viitorului programelor noastre educationale', publicat de UNESCO in anul 1972. Recomandarile cuprinse in acest raport sunt inca extrem de relevante, pentru ca in secolul XXI suntem cu totii obligati sa demonstram ca dispunem de un grad ridicat de independenta si de o capacitate de judecata crescuta, alaturi de un grad mai mare de
2. Jinga, I.; Petrescu, I.; Gavota, M.; Stefanescu, V (1996). Evaluarea performantelor scolare. Bucuresti: Editura Afeliu.
3. Kulcsar, T (1983). Factorii psihologici ai reusitei scolare. in Psihologia educatiei si dezvoltarii. Bucuresti: Editura Academiei.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
