Securitatea alimentară în relație cu securitatea consumatorului

1. Securitatea alimentara:

1.1.Definitie:

Cu toate ca au existat preocupari pentru starea de nutritie a populatie din cele mai vechi timpuri,abia spre mijlocul secolului trecut s-au pus bazele stiintifice si institutionale ale politicilor alimentare si nutritionale contemporane.

Politicile alimentare si nutritionale sunt reprezentate de o serie de obiective,prioritati, norme si decizii adoptate de factorii si institutiile investite cu competentele necesare pentru a asigura intregii populatii conditiile economico-sociale pentru o stare buna a sanatatii individuale si publice.

Securitatea alimentara are diferite acceptiuni in literatura de specialitate:

-Vizeaza asigurarea accesului pentru toata lumea la o hrana cat mai sanatoasa;

-Vizeaza asigurarea disponibilitatii alimentelor ;

Asigura si respecta dreptul oricarui om de a se hrani si dorinta de a avea o alimentatie sanatoasa;

1.2.Organizatii:

Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie(FAO) este o institutie specializata ce doreste ridicarea nivelului nutritiei si conditiilor de viata ale populatiilor,imbunatatirea conditiei populatiilor rurale si contribuie la dezvoltarea economiei mondiale fiind interesata de intregul lant alimentar,de la cultivarea materiilor prime pana la repartitia familiala.

FAO ofera servicii pentru evaluarea situatiei alimentare si nutritionale,se implica in analiza structurii consumului si a ofertei alimentare,in stabilirea prioritatilor si in identificarea situatiilor ce necesita masuri de urgenta.

Sistemul Mondial de Informare si Alerta Rapida(SMIAR) vine in ajutorul FAO,deoarece colecteaza,analizeaza si difuzeaza cele mai recente date cu privire la factorii ce pot afecta cererea si oferta,necesarul si posibilitatile de supravietuire.

Organizatia Mondiala a Sanatatii(OMS) impreuna cu FAO incearca sa amelioreze problema alimentatiei si sanatatii printr-o serie de masuri,printre care:

-intensificarea serviciilor pentru evaluarea situatiei alimentare prin accentuarea rolului SMIAR;

-intarirea controlului produselor si asigurarea sigurantei alimentare;

-asigurarea echilibrului dintre mediu,populatie si oferta alimentara;

-dezvoltarea salubritatii alimentare prin accentuarea functiei sale de prevenire a imbolnavirilor si contaminarilor biologice sau chimice;

-sprijinirea alimentatiei si nutritiei mamei si a copilului;

1.3.Componentele de baza:

Problema alimentara are doua componente de baza:politica alimentara si politica nutritionala.

Politica alimentara intervine pe doua planuri:unul referitor la aprovizionarea si calitatea produselor,iar cealalta raporatata direct la consumator si capacitatea sa de consum.

Aceste interventii vizeaza unul sau mai multe din urmatoarele obiective:

-Stabilirea preturilor alimentelor fata de fluctuatiile puternice ale preturilor internationale;

-Asigurarea unui anumit nivel nutritional al populatiei subnutrite;

-Controlul preturilor alimentelor;

-Limitarea presiunii inflationiste prin controlul preturilor alimentelor;

Prin urmare,politicile alimentare reprezinta ansamblul de masuri guvernamentale de ordin legislativ,normativ,administrativ si financiar care au in vedere obiective definite in prealabil.

Politica nutritionala vizeaza asigurarea unui echilibru intre trebuintele fiziologice de consum alimentar si aportul dintre nutrienti pentru satisfacerea acestora.Politica nutritionala are in vedere corectarea insuficientei in consumul unui unumit factor nutritiv ,cum ar fi vitamina A,fierul sau iodul.Corectarea carentelor vitaminice prin distribuirea de vitamine sau adaugarea iodului in sarea de bucatarie pot reduce malnutritia,evitand insa abordarea adevaratelor cauze ale saraciei.

Datorita puterii de cumparare insuficiente si a vulnerabilitatii consumatorului fara bani,s-au luat diverse masuri cum ar fi:stabilirea unor preturi-plafon pentru paine,lapte,carne si crearea unor institutii pentru aceste practici cum sunt Food and Drug Administration (in SUA) sau Serviciul Represiunii Fraudelor (in Franta).De asemenea,tarile industrializate,mai au in plan:

-educarea nutritionala;

-institutii de servire a meselor in scoli;

-subventii ale consumului unor alimente vitale,bonuri de masa etc.

Campaniile de informare a consumatorilor au un rol foarte important in decizia de cumparare a anumitor produse.Spre exemplu Comitetul pentru Diete,Nutritie si Cancer al Asociatiei Nationale de stiinte si Societatea Americana Contra Cancerului a contribuit la atingerea unui record in privinta consumului de fructe si legume in SUA.O alta solutie in problema alimentara a fost gasirea de substituenti pentru produsele pe baza de zahar si grasimi;zaharul din trestia de zahar si sfecla de zahar a fost inlocuit cu izosiropul din glucoza de porumb iar grasimile cu inlocuitori de grasimi cu nivel scazut de calorii.

Cosumul excesiv de grasimi,de proteine animale,de zahar si de sare,problema caracteristica tarilor industrializate,duce la boli tipice „civilizatiei” cum sunt:diabetul,obezitatea,anumite forme de cancer,bolile cardio-vasculare etc,iar cca 60% din cauzele mortalitatilor,din aceste tari,sunt legate de regimurile alimentare.