Tulburări ale ocluziei statice și dinamice

In frecvente cazuri, suprafetele de ocluzie maxilara si mandibulara sunt discontinui, intrerupte, limitate, datorita edentatiei partiale intercalate sau terminale, sau datorita malpozitiilor dentare primare si secundare, in unele cazuri, leziuni odontale coronare, confectionarea unor suprafete ocluzale protetice sau obturatii plastice in subocluzie, limiteaza practic suprafata de ocluzie. Discontinuitatea sau limitarea suprafetei de ocluzie maxilara si mandibulara se asociaza pierderii stopurilor ocluzale, avand drept consecinta distribuirea inegala a efortului ecluzaj, pierderea raporturilor mandibulo-craniene normale.

Datorita dizarmoniilor intraarcadice apar anomalii ale raporturilor interarcadice. Extruziile, migrarile, edentatiile, tratamentele protetice, odontale, parodontale sau ortodontice gresite determina pierderea armoniei reliefurilor ocluzale. Orientarea normala a planului de contact intre cele doua arcade poate fi modificata prin intrepatrunderea arcadelor, inclinarea anormala in zona frontala sau in cea distala. Planul de ocluzie nu mai apare format prin insiruirea armonioasa a cuspizilor, acestia fiind denivelati unul in raport cu celalalt, planul de ocluzie apare crenelat, ocluzia realizandu-se prin intrepatrunderea acestor creneluri, cu blocarea ocluziei dinamice si traumatizarea elementelor sistemului stomatognat.

Curbele de ocluzie pot aparea modificate, uneori pana la inversarea curburii sagitale si transversale. Daca inversarea curburii transversale si aparitia helicoidului lui Ackermann este considerata drept un fenomen de adaptare, inversarea curburii de ocluzie sagitale, fie ea iatrogena sali prin malpozitii primare si secundare, este un factor deosebit de dezechilibrant pentru sistemul stomatognat blocat in tentativele sale functionale. Rolul traumatogen al inversarii curbei de ocluzie sagitale depinde de numarul si intensitatea interferentelor ocluzale care le determina, de forta musculara si posibilitatile de adaptare ale tesuturilor.

Intalnita foarte frecvent, asimetria curbelor de ocluzie sagitale este insuficient luata in considerare ca factor patogenic in disfunctia sistemului stomatognat.

Asimetria curbelor lui Spee poate fi determinata de o eruptie anormala, de pierderi unilaterale ale dintilor urmate de extruzia antagonistilor, de obiceiuri vicioase etc.

Masticatia unilaterala datorata blocajului ocluzal si instalarea cortegiului de simptome descrise de Thielemann este o cauza frecventa a asimetriei curbei lui Spee. Ea se poate datora uneori unor reflexe nociceptive cu punct de plecare intr-o hemiarcada cu dureri dento-parodontale, blocajelor articulare unilaterale sau suferintelor musculare manifeste pe o singura parte.

Asimetrii ale curbei de ocluzie transversala pot aparea datorita inclinarii linguale in exces a dintilor pe o hemiarcada in raport cu alta. Prin inclinarea lor asimetrica, dintii vor recepta diferit forta de ocluzie, iar prin planurile lor inclinate vor dirija asimetric miscarile ...