Tipuri de agregare pentru coroana de acoperie

Metoda acoperirii reprezinta una din cele mai vechi metode de tratament protetic, fiind si cea mai raspandita tehnica gnatoprotetica.

Coroanele de acoperire sunt microproteze care acopera total fetele dintelui preparat sub forma de bont dentar.

Cand contactul microprotezei cu dintele preparat se realizeaza pe toata suprafata dentara vorbim de o agregare extrinseca totala, cand contactul se realizeaza numai pe portiuni (la colet si pe suprafata ocluzala) ne referim la o agregare extrinseca coronara partiala.

coroane partial fizionomice (mixte) si semifizionomice sunt alcatuite din 2 parti: una nefizionomica metalica si alta fizionomica nemetalica.

Coroane obtinute prin introducerea aliajului fluid in tipar; Coroane din doua bucati, inelul ce formeaza fetele laterale este laminat, iar capacul pentru suprafata ocluzala este turnat; Coroane obtinute prin polimerizarea pastei acrilice; Coroane obtinute prin arderea masei ceramice; Coroane mixte reprezentate de coroanele turnate cu componenta fizionomica polimerizata sau arsa; Coroane realizate prin frezaj - tehnica CAD/CAM. Dupa intinderea supraftelor acoperite: Coroane totale, acopera in intregime suprafata coronara a dintelui; Coroane ecuatoriale, acopera fata ocluzala si fetele laterale pana la nivelul ecuatorului anatomic; Coroane partiale 3/4 si 4/5 care au fost introduse in cadrul incrustatiilor oulay.

Dupa raportul cu paradontiul marginal Coroane supragingivale; Coroane subgingivale; Coroane juxtagingivale; Coroane ecuatoriale la distanta de ecuatorul dintelui.

Avantaje: Aplicabile in toate tipurile de leziuni odontale; Elemente utile in agragarea constructiilor protetice plurale; Pot realiza o terapie indivdualizata; Conserva vitalitatea dintelui.

Dezavantaje: Metoda neconservativa, cere o preparare pe toate fetele dintelui; Are un contact intins la colet cu paradontiul marginal pe care il poate irita; Din considerete estetice reclama disimularea marginii preparatiei subgingival la nivelul vestibular; Unele sunt elemente foarte costisitoare; Nu se poate verifica vitalitatea dintelui; Sunt greu de indepartat de pe suprafata organica.

Indicatii: Se stabilesc in urma unui examen clinic amanuntit in care Zena aprecia gradul de afectare in suprafata si profunzimea dintelui prin LOC, evaluarea posibilitatilor conservatoare de terapie, starea vitalitatii dentare, raportul cu dintii vecini si dintii antagonisti.

Sunt indicate: Tratament LOC cu lipsa de substanta; In terapia LOC au loc cu modificari de culoare; In distructii coronare intinse care pot fi rezolvate combinat, utilizand si o metoda de reconstructie (IOS); Pentru asigurarea contentiei obturatiilor plastice; Pentru refacerea rapoartelor ocluzale normale si a parametrilor ocluzali normali; In tratamentul anomaliilor de volum si pozitie; Ca element de agregare pentru constructii plurale; Ca element de agregare pentru ...