Privindu-l ca fiind un ansamblu de sisteme care se afla intr-o stransa relatie de interdependenta si de interconexiune, din motive didactice apare necesitatea de a studia aceste sisteme individualizat. Fiecare sistem cuprinde mai multe elemente, dar in cadrul sistemului se poate face o ierarhizare a acestora dupa importanta lor in exercitarea functiilor sistemului, dupa starea de activitate la un moment dat si dupa alte criterii. Elementele fiecarui sistem din organism, avand roluri bine determinate in cadrul sistemului din care fac parte, nu sunt, totusi, limitate la indeplinirea exclusiva a acestor functii, ci indeplinesc functii si pentru alte sisteme. Din acest motiv, afectarea unui sistem (sau cel putin a unui element din sistem) atrage dupa sine o cascada de reactii in celelalte sisteme ducand la ceea ce se cheama boala. Boala este un dezechilibru intre sisteme, o dezarmonizare a lor.
Ceea ce ar putea face ca un ansamblu de sisteme sa fie protejat, ar fi un sistem special care sa aiba in principal rolul de a consolida intregul ansamblu si de a impiedica aparitia starii de boala, de dezechilibru. Elementele acestui nou sistem pot indeplini si alte functii prin care, implicit, legatura acestuia cu restul ansamblului devine mai complexa.
Responsabil de securitatea intregului ansamblu de sisteme care formeaza organismul este sistemul imun.
In incercarea de a intelege cum reuseste organismul sa faca fata agresiunilor din mediul extern (agenti infectiosi) au fost evidentiate doua posibilitati de manifestare a raspunsului imun: eliminarea agentilor patogeni cu ajutorul unor componente preformate (mijloacele nespecifice de raspuns ale sistemului imun) sau producerea unor componente celulare si moleculare care sa se adapteze agentului patogen (mijloace specifice). Imunitatea nespecifica mai este numita si rezistenta naturala. Ea este primul mijloc imediat de aparare in raspunsul imun.
Mecanismele prin care opereaza sunt mecanisme externe si mecanisme interne.
Mecanismele externe sunt reprezentate de tegument, mucoase si fluidele organismului. Acestea constituie bariere naturale care impiedica patrunderea agentilor patogeni in tesuturi. Odata invinse aceste mecanisme, se va incerca indepartarea agentilor patogeni prin mecanismele interne ale imunitatii nespecifice: factori fiziologici aditionali, fagocitoza si inflamatia. Conditiile fiziologice ale organismului care impiedica dezvoltarea agentilor patogeni sunt multiple: temperatura normala a corpului, la care majoritatea microorganismelor nu se pot dezvolta, presiunea partiala a oxigenului in alveolele pulmonare (inhiba dezvoltarea bacteriilor anaerobe), antagonismul bacterian din intestinul subtire.
Fagocitoza este un mecanism defensiv eficient fata de diversi agenti patogeni care actioneaza prin inghitirea lor (fagein =a manca). Acest proces se desfasoara prin intermediul fagocitelor, celule capabile sa fagociteze. Exista doua tipuri de fagocite: macrofagele si leucocite ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
