Sindromul Metabolic

Sindromul metabolic este cunoscut si sub numele de sindromul rezistentei la insulina, sindromul X, sindromul catecolaminei excesive sau sindromul hipertensiunii. Sindromul metabolic acopera o serie de simptome care sunt legate de o hiperactivitate a sistemului simpatic. Hipertensiunea este cea mai importanta din aceste tulburari, dar se intalnesc si obezitatea, rezistenta la insulina, intoleranta la glucoza si anomaliile la nivelul lipidelor din sange. Conceptul de sindrom metabolic reprezinta o tentativa de integrare a acestor observatii experimentale intr-un cadru fiziologic coerent. Sindromul metabolic nu reflecta un singur proces de boala, deoarece suferinzii nu prezinta intotdeauna toate simptomele. Intrepatrunderea dintre NIDDM, obezitate si hipertensiune. Patratele sunt aproximativ proportionale cu incidenta estimata a celor trei stari, la o populatie de varsta mijlocie dintr-o societate occidentalizata. Datele provin de la Poulter N. a., Bolile cardiovasculare: Aspecte practice de prevenire, Pub, Whitfield, 1996. Implicatia consta in faptul ca prin constientizarea si tratarea hiperactivitatii simpatice de baza la acesti pacienti se pot aduce beneficii suplimentare comparativ cu un alt tratament care numai reduce presiunea sanguina ridicata (spre deosebire de Physiotens, majoritatea antihipertensivelor nu pot reduce sursa hiperactivitatii simpatice). Sindromul metabolic este numele dat unei serii de simptome care sunt adesea depistate ca apar impreuna. Acestea sunt: obezitatea, niveluri anormale de zahar si insulina, anomalii de grasime sn sange. Actuala teorie stiintifica este ca poate exista o cauza comuna a acestor simptome, cauza care poate fi gasita in sistemul simpatic (responsabil de reactiile de lupta si avant). De aceea, poate ca are mai mult sens sa se trateze cauza de baza, nu fiecare din aceste simptome in mod individual. S-a stabilit ca hiperactivitatea simpatica mareste riscul complicatiilor ischemice la pacientii hipertensivi [3]. Exista in special date ca un sistem nervos simpatic hiperactiv poate cauza rezistenta la insulina si aparitia unui profil lipoproteic aterogen [4, 5] si, invers, ridicarea nivelurilor de insulina periferica poate creste activitatea nervoasa simpatica si produce hipertensiune. Toti acesti factori contribuie la afectiunile cardiace (crize cardiace congestive, afectiuni cardiace coronariene), atac cerebral si criza renala. Sindromul metabolic poate duce la afectiuni cardiace, atac cerebral si crize renale. Activarea receptorului imidazolinei duce la reducerea fluxului simpatic. Sindromul metabolic este o denumire inventata pentru un grup de simptome legate de o crestere a activitatii simpatice. Cum anume sunt ele inrudite intre ele si care este rolul receptorului imidazolinei constituie obiect de cercetare si noi descoperiri se fac de la o zi la alta. Receptorul imidazolinei, care se gaseste in creier, este responsabil de activitatea sistemului simpatic (reactiile de ...