In afara secretiei acinoase exocrine, reprezentata de fermentii pancreatici indispensabili digestiei intestinale (tripsina, amilaza, lipaza), pancreasul indeplineste un important rol endocrin. Ca structuri secretoare de hormoni pancreatici, insulele Langerhans, in numar de 20-30 de insule/mm3, insumeaza aproximativ l milion, reprezentand doar l-2% din greutatea intregului pancreas. Ele contin sase tipuri de celule, concentrate in regiunea capului pancreatic, din care primele patru (alfa, beta, gamma si delta) asigura functia endocrina a pancreasului.
Celulele alfa, voluminoase, constituie 20-25% din totalul insulelor si sunt sediul proceselor de secretie a glucagonului. Celulele beta sunt mai mici, dar mai numeroase (65% din insule), si secreta insulina.
La randul lor, celulele delta negranulate par a indeplini rol de elemente secretoare de somatostatin. Dintre celelalte tipuri de celule, care nu depasessc 5%, celulele gamma contin urme de gastrina, iar celulele PP secreta polipeptidul pancreatic (PP). Diabetul experimental realizat prin extirparea pancreasului se insoteste de profunde dereglari metabolice reprezentate de hiperglicemie, glicozurie, hiperazotemie, hiperlipemie, cetonemie, slabire pronuntata, scaderea pH-ului si a rezervei alcaline, dereglari ce se intalnesc la majoritatea diabeticilor. Extractele pancreatice, ca si tratamentul de substitutie cu insulina amendeaza dezechilibrele umorale si nutritionale create de perturbarea metabolismelor glucidic, lipidic si protidic in lipsa insulelor Langerhans.
INSULINA Insulina isi datoreaza numele originii sale anatomice, insulare. Ea este un polipeptid, format din 51 de aminoacizi, dispusi in doua lanturi peptidice, unite prin doua punti disulfidice. Lantul peptidic A contine 21 de aminoacizi, din care doua molecule de cisteina reunite intre ele printr-o punte -S-S. Lantul peptidic B este constituit din 30 de aminoacizi, cu cate o molecula de cisteina in pozitiile 7 si 19. Cele doua lanturi sunt legate prin puntile disulfidice de la nivelul lui A7-B7 si A20-B19. Ruptura acestor punti duce la disparitia actiunilor metabolice ale insulinei. Greutatea sa moleculara de ansamblu este de aproape 6. 000, mai exact 5 734. In solutii, insulina formeaza cu ionii metalici agregate moleculare cu greutate moleculara mai mare (12 000 sau chiar 36 000) si cu resorbtie mai lenta.
Actiunile insulinei se adreseaza in primul rand metabolismului glucidic. La cateva minute dupa administrarea intravenoasa a acesteia se produce o scadere brutala a concentratiei glucozei din sange (Fig. 1). Efectele hipoglicemiante ale insulinei se datoresc cresterii consumului de glucoza la nivel celular, pe de o parte, si intensificarii procesului de transformare si depozitare in tesuturi sub forma polimerizata de glicogen, pe de alta parte. Tesutul muscular si ficatul, ca principale organe de depozit, contin in primul caz 200-300 g de glicogen, iar in cel de al doilea intre 100 si 150 g.
Fig. nr. 1. ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
