Hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arteriala

I. DEFINITIE

Hipertensiunea arteriala este definita ca o crestere a presiunii sanguine in circulatia sistemica, indiferent de cauza ce o produce. Indicii de hipertensiune arteriala, la recomandarea unui comitet de experti ai Organizatiei Mondiale a Sanatatii, la adulti, sunt de 150 mm Hg sau mai mari, pentru presiunea sistolatica, si 95 mm Hg sau mai mari, pentru presiunea diastolica.

Aceste cifre au un caracter conventional, deoarece intre starea de normo- si hipertensiune nu se poate face o delimitare precisa.

II. SIMPTOME

Simptomele hipertensiunii arteriale sunt foarte variate datorita stadiul bolii, personalitatii bolnavului, asocierii cu alte boli. Insa cele mai frecvente simptome sunt: dureri de cap, uneori mai importante dimineata, ameteli, vajaieli in urechi, epistaxis ( sangerarea nazala ) , senzatie de deget mort, aparitia de puncte luminoase sau negre in campul vizual. In numeroase cazuri, bolnavii prezinta o lipsa de tulburari, asta fiind constata la fazele incipiente ale bolii.

III. CAUZE

In general, hipertensiunii arteriale nu i se poate atribui o anumita cauza, cum ar fi in cazul hipertensiunii arteriale esentiale. Pentru mecanismele HTA esentiale au fost propuse diferite ipoteze; una din cele mai admise este "teoria mozaicului". Aceasta a fost elaborata de I. Page si ilustreaza in mod sugestiv complexitatea factorilor implicati in controlul presiunii sanguine si in geneza hipertensiunii arteriale.

IV. Stadiile HTA

Tot Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) recomanda urmatoarea sistematizare stadiala din punct de vedere evolutiv al hipertensiunii arteriale esentiale:

- stadiul I : presiunea sanguina crescuta. Fara semne de alterare organica a aparatului cardio-vascular;

- stadiul II : presiunea arteriala crescuta, cu hipertrofie cardio-vasculara, dar fara alte semne de leziuni organice;

- stadiul al III-lea: presiune arteriala crescuta, cu leziuni de organ, datorita hipertensiunii arteriale.

V. Clasificare

Din punct de vedere clinic, HTA, poate fi impartita in doua grupe: hipertensiuniile sistolice si hipertensiunile diastolice.

A. Hipertensiunile sistolice

Ele pot fi produse de:

- Cresterea debitului cardiac (hipertensiunea de debit). Se observa in anemii, tireotoxicoza, fistule arteriovenoase, insuficienta aortica, disocierea atrioventriculara, tulburari vegetative cu circulatie hiperkinetica etc.

- Scaderea elasticitatii peretilor aorei si vaselor mari, cauzata de arterio- respectiv ateroscleroza ( hipertensiune de elasticitate).

Hipertensiunile sistolice au o semnificatie clinica redusa deoarece cresterea presiunii sistolice este moderata deci, astfel, nu produce modificari importante la nivelul organelor sau al aparatului circulator.

B. Hipertensiunile diastolice

Au ca factor patogenetic comun cresterea rezistentei vasculare periferice totale. Acest grup al hipertensiunilor de rezistenta este estrogen din punct de vedere etiologic si se subimparte in:

1. Hipertensiunile esentiale (fara cauze cunoscute)

Aceasta forma reprezinta 80-90% din totalitatea cazurilor de hipertensiune arteriala; de asemenea este cea mai frecventa dintre bolile cardio-vasculare. Hipertensiunea esentiala este explicata prin interactiunea dintr-o serie de factori endogeni (varsta, sex, predispozitie, ereditari etc.) si influentele mediului inconjurator.

2. Hipertensiunile secundare

Sunt cauzate de boli ce pot fi depistate prin examen clinic si diverse investigatii de laborator, cum ar fi:

- Boli ale rinichilor si cailor urinare

- Boli ale sistemului nervos

- Boli ale glandelor endocrine

- Boli cardiovasculare

- Variate alte cauze: toxemia gravidica, anticonceptionale etc.

VI. RASPANDIRE

HTA este una dintre cele mai raspandite boli cardiovasculare. Datele statistice de prevalenta, incapacitatea de munca si mortalitatea scot in evidenta importanta medico-sociala a problemei.

Se aprecieaza ca in tarile industrializate sau in curs de dezvoltare 10-20% din populatia adulta prezinta valori tensionale crescute. Dupa un studiu recent, intre aceste cifre se situeaza prevalenta hipertensiunii arteriale si in tara noastra. Pentru practica medicala si de ocrotire a sanatatii, o deosebita importanta are constatarea generala ca in aproximativ 50% din cazuri hipertensiunea este usoara si o perioada de timp evolueaza asimptomatic. Formele clinic latente se depisteaza fie intamplator, fie in cadrul unor examinari medicale organizate, sub diverse forme, in colectivitati.

In stadiul manifestarilor clinice, HTA este o cauza importanta de pierdere a capacitatii de munca.

In tarile industrializate prevalenta HTA este in general ridicata iar valorile tensionale cresc paralel cu varsta. Rata acestei cresteri variaza de la un individ la altul, fiind mai accentuata la cei predispusi ereditar la boala.

S-a dovedit prevalenta extrem de scazuta a hipertensiunii arteriale in randul populatiilor ce traiesc la o mare altitudine. Studii epidemiologice facute in japonia si cercetari din S.U.A. au scos in evidenta existenta unor relatii intre consumul de sare si prevalenta HTA. Cu toate acestea, regimurile hipersodate nu produc cresterea presiunii sanguine, decat in conditiile existentei si a altor factori de risc, cum ar fi predispozitia ereditara.

Starile emotive si incordarile nervoase intense pot declansa cresteri, mai mult sau putin intense, ale presiunii sanguine. La indivizi sau grupuri de indivizi care au fost expusi timp mai indelungat unor stari de anxietate, s-au constatat, adesea, valori tensionale marite, de exemplu, in timpul primului sau celui de al doilea razboi mondial, pe soldati sau in randurile populatiei civile.

VII. TRATAMENT

Tratamentul HTA esentiale are drept obiective: corectarea hipertensiunii prin medicatie hipotensoare, instituirea unui regim de viata si dietetic care sa impiedice cresterea tensiunii si agravarea unor localizari ale aterosclerozei.

Corectarea hipertensiunii se face prin diverse medicatii hipotensoare: diuretice (nefrix, furantril), hipotensoare care inhiba sistemul nervos simpatic (hiposerpil, clonidina, guanetidina), betablocanti cu actiune asupra inimii ca propanolul sau asupra vaselor, vasodilatatoare ca blocantele de calciu (amlodipina), inhibitorii enzimei de conversie (enalapril, perindopril).

Tratamentul hipertensiunii arteriale este conditionat de cauza HTA:

- terapeutica cauzala nu poate fi facuta decat in HTA secundara, care este intalnita doar in 5-10% din cazuri; corectarea anomaliilor arterei renale, sau ale aortei (coarctatia aortica), exereza unor tumori suprarenale sau tumori hipofizare pot sa vindece hipertensiunea

- hipertensiunea arteriala esentiala, care indiscutabil este cea mai frecventa dar cu origine inca necunoscuta, este influentata de medicatiile hipotensoare, ce pot modifica profund evolutia si prevenirea complicatiilor.

De obicei se asociaza doua medicatii, iar dozele sunt individualizate in raport cu stadiul HTA. In cazul normalizarii tensiunii arteriale se recomanda continuarea medicatiei, bineinteles in doze mai mici, individualizate de medic. Este o greseala intreruperea medicatiei hipotensoare; acalmia este inselatoare, deoarece persistenta hipertensiunii constituie un risc pentru progresiunea aterosclerozei coronarelor sau a arterelor cerebrale. Incetarea brusca a hipotensoarelor este urmata adesea de cresteri paroxistice ale HTA.

VIII. REGIMUL ALIMENTAR

Regimul alimentar consta in reducerea sarii in alimentatie, dieta saraca in calorii si scaderea greutatii in cazul obezitatii. Vor fi evitate pranzurile copioase; bauturile alcoolice, cafeaua sunt admise in cantitati moderate, insa vor fi evitate in insomnii, palpitatii, stari de agitatie. Stiut fiind ca HTA este factor de risc pentru ateroscleroza intre altele, din alimentatie vor fi evitate grasimile naturale, alimentele care maresc acidul uric in sange (sardele, carnuri tinere, vanat) si fumatul de tigarete.

Bibliografie

1. Cernaianu, Laurentiu, " Dietoterapie. Practica. 800 de retete culinare", Editura All, Bucuresti, 2002;

2. Acad. Prof. dr. Bruckner, I., " Medicina interna", Editura Medicala, Bucuresti, 1979;

3. http://www.sfatulmedicului.ro/