Genetica bacteriană

ADN, SUPORTUL MATERIAL AL EREDITATII

Suportul material al ereditatii, genoforul, depozitarul caracterelor de specie, este reprezentat de ADN-cromozomial; cercetarile care au dus la descoperirea acestui adevar au început în 1928, cu cele ale bacteriologului Griffith:

1) în 1928, se cunostea ca Diplococcus pneumoniae virulent (izolat din sputa de la bolnav cu pneumonie) are capsula polizaharidica, formeaza pe geloza colonii smooth (S) si inoculat la soarece determina septicemie mortala; spre deosebire, pneumococii necapsulati nu produc îmbolnavirea soarecelui, nu sînt virulenti, formeaza pe geloza colonii rough (R); se stia, de asemenea, ca exista mai multe tipuri antigenice de pneumococi diferen¬tiati prin structura polizaharidului capsular (I, II, III).

Inoculînd intraperitoneal la soarece pneumococ tip II, R (necapsulat), viu, împreuna cu suspensie de pneumococ tip I, S (capsulat), omorît, Grif-fith a constatat ca soarecele moare cu septicemie data de pneumococ tip I S; (în inoculari separate, nici una din suspensii nu da îmbolnavire). Reiese ca, pneumococul virulent omorît a indus pneumococului viu avirulent capacitatea de a forma capsula si cu aceasta si patogenitatea, a indus o transformare, din nepatogen în patogen.

Rezultate identice au fost obtinute si in vitro : cultivat în prezenta unor extracte de pneumococ S, pneumococul R devine S, virulent.

2) Natura principiului transformator a fost descoperita de Avery, Mac

Leod si McCarty în 1944 : cultivînd pneumococi R împreuna cu diferite

extracte purificate de pneumococi S, Avery si colaboratorii au descoperit

ca principiul transformator este ADN.

Interpretarea acestor experiente a fost posibila cînd si alte caractere ale pneumococului au putut fi transformate în acelasi mod si transformari similare au fost obtinute si la alte specii (Haemopkilus, Bacillus).

3) A treia categorie de cercetari care au confirmat rolul ADN ca depo¬

zitar al caracterelor genetice au fost experiente cu bacteriofagi; ele au de¬

monstrat ca patrunderea fagului în bacterie înseamna patrun¬derea ADN-fagic, nu si a capsidei proteice; ADN-fagic ajuns în bacterie

impune acesteia sinteza de fag complet. Aceasta confirmare s-a facut

prin experiente de marcare diferentiata : marcarea DNA-fagic cu fosfor ,

radioactiv are ca rezultat evidentierea radioactivitatii în bacterii, ,,fanto-

mele" fagice (capside goale) ramînînd „reci" ; marcarea proteinei fagice,a capsidei, cu sulf radioactiv, lasa ,,reci" bacteriile, deoarece „fantomele" fagice devenite radioactive ramîn extracelular.

Aceste trei tipuri de experiente au demonstrat cu claritate rolul DNA ca purtator al informatiei genetice, al caracterelor de specie.