Factori de control ai sistemului complement

complementul reprezinta un sistem de 20 de proteine, care impreuna cu sistemul coagularii, fibrinolizei si cel formator de kinina, constituie o parte din sistemele enzimatice plasmatice. Aceste sisteme produc un raspuns rapid si mult amplificat la un stiumul declansator, prin fenomenul de cascada. Acest fenomen este posibil datorita faptului ca o parte din factorii complementului sunt zimogeni (pro-enzime), a caror activare necesita clivajul proteolitic.

Pentru toate aceste cai exista niste puncte de control in care actioneaza o serie de factori de mare importanta. O data activate complet, atat calea clasica cat si cea alterna au capacitatea sa genereze rapid o cantitate foarte mare de molecule C3b sub actiunea convertazei C3. Aceste procese trebuie sa fie atent reglate atat in plasma cat si pe suprafata celulelor gazda, pentru a impiedica consecintele patologice datorate consumului excesiv de C3, generarii in exces a mediatorilor inflamatiei si lizei celulelor self.

In mod normal, activarea spontana a complexului C1 s C1 r este impiedicata de un factor inhibitor C1 inh (inhibitor de serin proteaza). in momentul in care complexul antigen anticorp se ataseaza la doua sau mai multe capete globulare ale C1 s (unde se gasesc siturile de interactiune cu anticorpul) apare o modificare a conformatiei moleculei, care aduce la eliberarea C1 inh si la activarea autocatalitica a unei molecule de C1s capata activitate proteolitica, activeaza si cealalta molecula de C1s si ambele si ambele cliveaza cele doua molecule de C1r activandu-le. Deficienta ereditara in factorul inhibitor al C1 duce la producerea excesiva de C2a si se caracterizeaza prin episoade recurente de edem localizat. Conditia respectiva a fost numita edem angineurotic ereditar. Primul mecanism care controleaza convertaza C3 este reprezentat de factorul I.

Acest factor este o serin proteaza plasmatica care cliveaza C3b, C4b cat si produsii lor de degradare, impiedicandu-i sa mai participe la formarea convertazelor C3 si C5. Activitatea facorului I este complet dependenta de cofactori solubili sau membranari. Cel mai improtant co-factor mebranar pentru factorul I este MCP (CD46). Prezenta lui pe membrana celulelor mamifere si absenta de pe suprafetele microbiene asigura inhibitia selectiva a activarii complemntului doar pe celulele gazdei.

Factorul H si C4bp (C4 binding protein) sunt proteine plasmatice care sunt co-factori pentru factorul I.

Ei au functii importante in principal in reglarea activarii complementului in faza solubila, dar pot actiona si pe componentele complementului legate pe mebrana. Atat factorul H cat si C2bp actioneaza prin disocierea convertazelor C3. poate disocia compusul 13 din complexele C3iBp sau C3 bBb.

poate lega C3b sau C3i in faza solubila, crescandu-le activitatea si afinitatea pentru factorul I.

C4bp dislocuieste C2b din complexul C4b C2b si este co-factor pentru factorul I care cliveaza C4b in fragmente inactive.

CR1 ...

1. Basic and Clinical Immunology; Stite D., Terv I.A., Pavslow.

2. Aunu. Rev. Immunol. 1997, 15: 215 - 230.

3. Immunological Aspects of Oral Diseases: Ivany L., 1986.

4. Elemente de imunologie stomatologica: C. Ctutiu, S. Dobre.

5. Immunology: Elgest K.D., 1996.