Medicina umana este ramura stiintelor biologice care studiaza organismul uman si functionarea acestuia in scopul conservarii si restabilirii sanatatii. Medicina studiaza etiologia, patologia clinica, diagnosticul, tratamentul si profilaxia bolilor care afecteaza organismul.
De la medicina empirica din etapele timpurii ale istoriei umanitatii s-a ajuns astazi la medicina bazata pe dovezi. Au aparut si s-au dezvoltat ramuri noi ale medicinii. Conceptul de sanatate a capatat noi valente, OMS definind astazi sanatatea ca starea completa de bine bio-psiho-social a individului, si nu doar ca absenta bolii sau a infirmitatii.
Medicina moderna opereaza cu concepte din majoritatea stiintelor fundamentale sau aplicate, de la stiintele naturii (fizica, chimie, biologie), pana la modele matematice complexe si notiuni din campul filozofiei si artei. Stiintele fundamentale si cercetarea aplicata in domeniul medical au furnizat metode tot mai complexe de explorare a organismului uman, si au determinat o crestere exponentiala a posibilitatilor terapeutice, de-a lungul timpului. Numeroase descoperiri au determinat progrese importante in diagnosticul si tratamentul bolilor precum si in dezvoltarea interventiilor chirurgicale.
Aceste progrese ale medicinii au generat si o serie de probleme de etica medicala, cele mai multe controversate. Iata cateva exemple: euthanasia (moartea asistata) bolnavilor incurabili, mentinerea intr-o stare de viata vegetativa - cu ajutorul aparatelor - a bolnavilor in stare de moarte cerebrala, avortul la cerere sau in scop terapeutic, contraceptia, metodele de reproducere umana asistata, folosirea in scopuri de cercetare sau terapeutice a tesuturilor recoltate de la embrioni umani, clonarea.
O problema controversata de etica medicala o reprezinta euthanasia. Avem dreptul sa prelungim suferinta unui bolnav incurabil cand acesta solicita un sfarsit asistat medical (moartea asistata)? La 1 aprilie 2001, Olanda a devenit prima tara din lume care a legalizat euthanasia. Exista numeroase organizatii care fac presiuni pentru legalizarea acesteia si in alte state. In Romania, Codul deontologic aprobat de Colegiul Medicilor interzice explicit si implicit euthanasia.
In mod implicit, in articolul 23 se specifica: ,,medicul trebuie sa incerce reducerea suferintei bolnavului incurabil, asigurand demnitatea muribundului, dar in nici un caz nu are dreptul sa-i provoace moartea in mod deliberat, act ce constituie o crima, chiar daca a fost cerut insistent de un bolnav perfect constient".
In mod explicit in articolul 27 este specificat : ,,se interzice cu desavarsire euthanasia, adica utilizarea unor substante sau mijloace apte de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea sau prognosticul bolii".
Legat de euthanasie, cat de morala este recoltarea de organe vitale de la un bolnav in stare de viata vegetativa, fara sanse de vindecare, in scopuri de transplant? Conceptul de moarte a suferit transformari radicale la sfarsitul mileniului doi, prin aparitia notiunii de ,,moarte cerebrala" si legiferarea recoltarii in vivo a organelor vitale in scop de transplant.
Avem dreptul sa mentinem intr-o stare de viata vegetativa cu ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea functionala a scoartei cerebrale (sindrom apallic)? In SUA exista inca din 1976 Natural Death Act (legea privind moartea naturala) document emis de statul California si extins in termeni echivalenti in alte state americane. Concret legea recunoaste dreptul oricarui adult de a dispune de neaplicarea si intreruperea ,,terapiilor de mentinere in viata" in cazul in care se afla ,,la limita extrema a conditiilor esentiale".
Prin ,,conditii existentiale extreme" se intelege faza terminala, in care folosirea terapiilor ar intarzia moartea, dar nu ar conduce la recuperarea vietii. Prin terapii de sustinere a vietii se intelege orice mijloc sau interventie medicala care, mecanic sau artificial, sustine, reactiveaza sau inlocuieste o functie vitala naturala si conduce doar la o intarziere a mortii. Pacientul trebuie sa aiba un diagnostic terminala stabilit de doi medici.
Aceasta dispozitie (living will) trebuie sa fie semnata de beneficiar in prezenta a doi martori, care sa nu fie legati de acesta prin legaturi de rudenie sau afinitati, sau destinatari ai bunurilor sale, sa nu fie medicul curant sau un subordonat al acestuia sau al institutiei de tratament. Dispozitia, elaborata in scris pe un formular foarte precis, prevede neaplicarea ei la pacientele insarcinate, si are valabilitate timp de cinci ani.
Este moral avortul la cerere, ca metoda de control al nasterilor, sau avortul numit ,,terapeutic", in caz de boli grave ale mamei sau fatului? Nu exista un raspuns cu sanse reale de a fi unanim acceptat. Este o problema cu numeroase conotatii morale si religioase, reglementata politic in mod diferit de state diferite. Extremele sunt reprezentate, pe de o parte, de statele islamice, in care atat avortul la cerere cat si cel in scop terapeutic sunt strict interzise de lege, si, pe de alta parte, de China, care duce o politica agresiva de limitare a cresterii populatiei, inclusiv printr-o politica pro-avort. In Europa, Islanda a fost prima tara care a legiferat avortul la cerere ca metoda de control al nasterilor. A fost urmata, mai devreme sau mai tarziu, de majoritatea tarilor europene.
In ceea ce priveste avortul numit ,,terapeutic", ca mijloc de profilaxie a bolilor genetice, exista multe controverse. Cum poate fi privita uciderea unei fiinte umane ca un mijloc de profilaxie? Uciderea deliberata a fatului in uter nu reprezinta oare un caz de euthanasie non-voluntara, punandu-se capat vietii unui bolnav care nu poate alege el insusi intre a trai si a muri, acordul sau neputand fi obtinut datorita starii lui mintale sau fizice? Fatul nu este autonom, nu are capacitatea de a actiona in mod responsabil pentru a isi exprima sau nu consimtamantul. Cine are autoritatea morala de a decide uciderea acestuia? Parintii, pe baza consimtamantului informat? Medicul care ii consiliaza? Diverse instante de judecata?Avortul ar trebui oare complet interzis, din considerente morale sau religioase?
Este morala utilizarea pentru cercetare sau in terapeutica a tesuturilor recoltate de la embrioni umani? Pentru statele in care este legiferat avortul la cerere, aceasta pare sa fie doar o intrebare retorica. Folosirea tesuturilor embrionare astfel obtinute poate fi asimilata cu notiunea de transplant de organ?
Care sunt limitele etice ale reproducerii umane asistate? Implantarea la cerere in uterul unei femei a unuia sau mai multor embrioni umani, care nu sunt copii biologici ai mamei purtatoare, poate fi asimilata legal cu adoptia? Putem vorbi despre adoptia de embrioni umani? Ar trebui ca aceasta metoda sa fie supusa acelorasi reglementari legale ca si adoptia? Clonarea umana poate fi considerata o metoda de reproducere asistata?
Iata intrebari la care nu exista, deocamdata, un raspuns unanim satisfacator.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.