Glass-ionomerii au fost introdusi pentru prima data de Wilson si Kent in 1972, au aparut in Europa in 1975, devenind disponibili in Statele Unite in 1977. Primul glass-ionomer comercial a fost facut de De Trey Company, distribuit de Amalgamated Dental Co in Anglia si de Caulk in Statele Unite.
Cunoscuti ca ASPA (Alumino-Silicate-Poly-Acrylate), ei constand dintr-o pulbere de fluoroaluminosilicat de calciu cu particule de sticla si o solutie apoasa a unui copolymer al acidului acrylic. ASPA erau recomandati atunci pentru restaurarea cavitatilor de clasa a V-a dar le lipseau aspectul fizionomic placut si transluciditatea.
Glass-ionomerii sunt hibrizi rezultati din cimenturi silicate si cimenturi policarboxilate. Intentia era sa se produca un ciment avand atat caracteristicile cimenturilor silicate (transluciditate si eliberare de fluor) cat si cele ale cimenturilor policarboxilate (abilitatea de a se lega chimic la structura dintelui neiritant pentru pulpa). COMPOZITIE PULBEREA DE STICLA - compozitia aproximativa a sticlei fluoroaluminosilicat de calciu, care reprezinta componenta de baza a pulberii cimentului glasionomer se observa in urmatorul tabel: Aceste pulberi erau amestecate si topite (la temperaturi mai mari de 1300 C timp de 2 ore) cu un flux de fluoruri care serveau la reducerea temperaturii de topire. Sticla topita era apoi turnata intr-o tava de otel. Pentru a o fragmenta, masa era pusa in apa si fragmentele rezultate erau zdrobite, cernute si transformate in pulbere. Particulele erau apoi trecute printr-o sita pentru a le separa dupa marime.
Marimea particulelor varia dupa producator, aceasta fiind de la 20 microni pentru anumiti lineri pana la 50 microni pentru materiale restaurative. Pentru cimentare particulele de sticla au intre 13 si 19 microni. Pulberea contine fluoruri in concentratie de 10% pana la 23% rezultate din fluoruri de calciu, fluoruri de sodium si de aluminiu. Fluxul de fluoruri contribuie de asemenea la concentratia finala de fluor.
LICHIDUL contine o solutie 40-55%, cu 2: 1 copolimer acid acrilic- acid itaconic in apa sau copolimer acid maleic-acid acrilic. Folosirea copolimerilor imbunatateste pastrarea compusilor, in comparatie cu solutia apoasa de acid poliacrilic folosita initial, solutie ce avea tendinta sa devina vascoasa relativ repede.
Acidul tartric - se gaseste de asemenea in lichid si este un component foarte important al GICs controland reactia de priza prin izomerii optici active. Aceasta va stimula extractia de ionilor din pulberea de sticla, va mentine neschimbat timpul de lucru si va scurta timpul de priza. Permite de asemenea utilizarea unei sticle cu continut scazut de fluor, care este mai translucida (imbunatatind astfel proprietatile fizionomice ale cimentului). Cimentul anhidru anhidru este un termen impropriu, intrucat glass-ionomerii sunt cimenturi a caror componenta de baza este apa. Totusi acidul poliacrilic poate fi uscat prin vidare si incorporate in pulberea de ...
Primești referatul în câteva minute,
cu sau fără cont
