Afecțiunile aparatului urinar

Bolile aparatului urinar se pot clasifica astfel:

- Nefropatii glomerulare: glomerulonefrite acute si cronice,

- Nefropatii interstitiale: pielonefrite acute si cronice,

- Nefropatii tubulare: acute si cronice,

- Nefropatii vasculare: acute si cronice,

- Sindroame renale: sindromul nefrotic, insuficienta renala acuta si insuficienta renala cronica.

1. GLOMERULONEFRITELE

Glomerulonefritele sunt nefropatii glomerulare, cu leziuni predominant inflamatorii ale capilarelor glomerulare. Dupa aspectul clinic, se deosebesc forme acute, subacute si cronice, iar dupa intinderea leziunilor, forme difuze si in focar.

1.1. GLOMERULONEFRITA DIFUZA ACUTA

Definitie: este o afectiune inflamatorie renala bilaterala, localizata la nivelul capilarelor glomerulare, de natura infecto- alergica si caracterizata clinic prin edeme, hematurie si hipertensiune arteriala.

Etiopatogenie: boala apare mai ales la copii si adultii tineri, cu predilectie la sexul masculin. Se intalneste indeosebi in lunile de toamna si de iarna. Factorul etiologic cel mai important este infectia streptococica (in special streptococul hemolitic din grupa A): angine, amigdalite, sinuzite, otite, infectii dentare, scarlatina, erizipel. Exceptional, poate aparea dupa infectii pneumococice sau stafilococice.

Simptomatologie: debutul poate fi brutal, cu dureri lombare, cefalee, greturi, febra si frisoane, sau insidios, cu astenie, inapetenta, paloare, subfebrilitate; apare dupa 10- l2 zile de la infectia streptococica. In scarlatina, glomerulonefrita apare in convalescenta, intre a 14- a si a 21- a zi de boala. In perioada de stare, boala se manifesta prin prezenta sindroamelor urinar, edematos (hidropigen), cardiovascular, eventual azotemic. Prezenta lor nu este obligatorie, fiind obisnuite: hematuria, edemul si hipertensiunea arteriala.

- Sindromul urinar, cel mai frecvent intalnit, se caracterizeaza prin oligurie (200 - 500 ml/24 de ore), proteinurie moderata (2 - 5 g%o), hematurie microscopica, mai rar macroscopica (simptom cardinal) si cilindrurie inconstanta.

- Sindromul edematos este prezent la majoritatea bolnavilor. Edemul este moale, palid si intereseaza in primul rand fata, cu deosebire pleoapele, constatandu- se in special dimineata. Uneori, se dezvolta difuz: la fata, maleole, gambe, coapse, partile declive; nu rar apar edeme generalizate (anasarca).

- Sindromul cardiovascular consta, de obicei, in cresterea tensiunii arteriale, interesand moderat tensiunea sistolica (180 - 200 mm Hg) si mai sever pe cea diastolica (120 - 125 mm Hg).

- Sindromul azotemic se remarca mai rar, numai in forme severe.

Examenele de laborator pun in evidenta o crestere moderata a ureei si creatininei sanguine, accelerarea marcata a V.S.H., scaderea filtratului glomerular si a fluxului plasmatic renal si cresterea titrului ASLO.

Complicatiile cele mai frecvente sunt: insuficienta cardiaca, edemul cerebral si insuficienta renala. Insuficienta cardiaca este consecinta hipertensiunii arteriale. Edemul cerebral sau pseudouremia eclampsica se manifesta prin cefalee, ameteli, bradicardie, varsaturi, cu oligurie severa sau anurie.

Evolutie: vindecarea este cel mai obisnuit mod de evolutie si survine de obicei in 2 - 3 saptamani, prin disparitia principalelor simptome: edemul, hipertensiunea, hematuria. Alteori, vindecarea are loc dupa luni sau ani.

Diagnostic diferential: glomerulonefrita difuza acuta trebuie diferentiata de:

- glomerulonefrita in focar, care apare in cursul unei infectii si in care lipsesc edemul si hipertensiunea arteriala,

- glomerulonefrita cronica, care evolueaza de mult timp si in care semnele de insuficienta renala sunt pronuntate,

- sindromul nefrotic, in care pacientul prezinta edeme si proteinurie masiva, hipoproteinemie si hipercolesterolemie,

- pielonefrita cronica, in care exista semne de infectie urinara si urocultura este pozitiva,

- hipertensiunea arteriala maligna, in care valorile tensionale sunt mai mari si sindromul urinar mai discret.