Toxicologie

Avand in vedere complexitatea subiectului, cat si diversitatea substantelor care cauzeaza acest tip de intoxicatii, in lucrarea de fata voi face referire numai la cateva exemple de substante corozive capabile sa produca astfel de intoxicatii si la consecintele acestor intoxicatii.

Dintre substantele corozive enumeram:

- substantele alcaline;

- amoniacul;

- acidul sulfuric, azotic si clorhidric;

- acidul oxalic si cel lactic;

- acidul fenolic si derivatii sai;

- crezolul si lizolul;

- acidul picric;

- dinitrofenolul.

Substantele alcaline. Tabloul clinic al acestor intoxicatii este aproape identic.

Sodiul si potasiul. Intoxicatia cu soda caustica (NaOH) este cea mai frecventa. Materialul toxic se procura usor, fiind des utilizat in comert, in gospodarie.

Intoxicatia este de origine accidentala (din greseala) sau de cele mai multe ori - criminala (in scop de otravire).

Intoxicatia acuta: imediat dupa inghitirea toxicului, animalul intoxicat are dureri si arsuri foarte mari la nivel bucal, de-a lungul esofagului si in epigastru, varsaturi precoce cu caracter vascos, uneori de culoare bruna, sau hemoragice. In urma varsaturilor, durerile se exagereaza. Salivatia este abundenta astfel incat animalul prezinta jena la deglutitie. La examenul obiectiv se gasesc leziuni necrotice la nivelul mucoasei bucale, leziuni care se extind si la comisurile buzelor; limba este tumefiata. Valul palatin, amigdalele si faringele sunt necrozate si acoperite cu false membrane albicioase sau cu aspect murdar. Starea generala a animalului este grava. Aspectul lui denota o suferinta profunda.

In formele subacute, simptomele se atenueaza dupa 2 - 3 zile. Durerile sunt tolerabile, deglutitia se face cu dificultate, iar temperatura corporala scade.

Complicatii: bronhopneumonie ab ingestis, abcese mediastinale sau supuratii periesofagiene. Survin in cazurile in care solutia a fost foarte concentrata.

Complicatiile cele mai frecvente care apar precoce (la cateva zile) sau tardiv (dupa cateva luni) sunt gastritele si stenozele esofagiene localizate la nivelul orificiilor cardia si pilor, evoluand cu simptomatologia cunoscuta acestor afectiuni. Vom fi atenti si vom tine animalele intoxicate sub observatie timp indelungat, mai ales in cazul in care fenomenele regreseaza in primele zile - intrucat dupa 2 - 3 luni se pot instala stenoze esofagiene, evoluand in mod lent cu simptome dispeptice.

Prognosticul este in functie de concentratia si cantitatea toxicului, de rapiditatea interventiei medicale, care poate impiedica evoluarea proceselor de necroza.

Intoxicatia cu potasiu este mai grava decat cea cu sodiu, potasiul avand afinitati si fata de fibrele musculare si miocardice.

Diagnosticul se face dupa aspectul leziunilor bucale si reactia alcalina a varsaturilor.

Tratamentul: spalaturi gastrice in primele 2 sau 3 ore de la ingestie; se poate adauga un acid ca neutralizant (in cazuri urgente, putin otet). Spalaturile gastrice facute mai tarziu sau in cazurile de intoxicatii grave cu hematemeza sunt contraindicate, pentru a evita perforatiile cu soda.

Daca animalul poate inghiti, se recomanda administrarea laptelui si albusului de ou, care impiedica aparitia necrozei. Pentru calmarea durerilor se pot face injectii cu anestezina 2%

Crayola1. Adamesteanu, I. Patologia medicala a animalelor domestice. Vol. II., Bucuresti, Ed. Agrosilvica, 1957.

2. Adamestenu, I. Urgente in medicina veterinara. Bucuresti, Ed. CERES, 1973.

3. Adamestenu, I. Yatropatii in medicina veterinara. Bucuresti, Ed. CERES, 1974.

4. Adamestenu, I. Tehnopatiile in medicina veterinara. Bucuresti, Ed. CERES, 1975.

5. Bajenov, V. S. Toxicologia veterinara. Ed. Agrosilvica, Bucuresti, 1954.

6. Banciu, D., Oarda, M. Intoxicatiile acute. Bucuresti, Ed. Medicala, 1964.

7. Barabas, A., Hodosan, F. Mesagerii chimiei. Bucuresti, Ed. St. si enciclopedica, 1970.

8. Barnea, M., Calciu, A. Ecologie umana, Bucuresti, Ed. Medicala, 1979.

9. Banateanu, I. Compendium de igiena alimentara, Bucuresti, Ed. CERES, 1985.

10. Barza, H. Intoxicatiile animalelor domestice. Note de curs IANB, 1970.

11. Barza, H. Intoxicatiile animalelor utile, Bucuresti, FMV, 1974.

12. Barza, H., Suteanu, E., Marinescu, M., Mihai, D., Caprariu, A. Patologia medicala. Note de curs (Lito) IANB, 1974.

13. Bentz, H. Nutztiervergiftungen Erkennung und Verhutung. Veb Gustav Fischer Verlag, Jena, 1969.

14. Bidstrup, P.L. Toxicity of Mercury and its Compunds, New York, 1964.

15. Biskupek, H. Bull de medicine legale et de toxicologie medicale, 8, 1., 1965.

16. Blood, D. C., Henderson, J. A. Veterinary Medicine. 4th Ed. Baltimore, Williams and Wilkins Comp., 1974.

17. Boyland, E., Goulding, R. Modern Trends in Toxicology. 2. London, Ed.Butterworths, 1974.

18. Buck, W. B. si col. Clinical and Diagnostic Veterinary Toxicology, Dubuque, Iowa, Kendall/Hunt Publ. Co.,1974.

19. Cadarcea, L. Toxinele solului, Bucuresti, Ed. CERES, 1972.

20. Chiricuta, I. si col. Biologia animalelor de laborator si oncologia comparata. I.O. Cluj-Napoca, vol. 19, 1992.

21. Cionga, E., Cucu, V.Com. Acad. R.P.R., 8. 1957.

22. Cionga, E., Cucu, V., Morganu, S., Nichiforescu, E., Facler, S. Lucrarile conferintei nationale de farmacie, Bucuresti, 1958.

23. Clarke, C.G.E., Clarke, L.M., Myra. Garniers's veterinary toxicology, London, Ed. II, Bailliere, Tindal and Cassel Ltd., 1967.

24. Cotrau, M. Toxicologie, Ed. Junimea, Iasi, 1978.

25. Cotrau, M., Proca, M., Zanoschi, V. Lucrari stiintifice, Institutul Agronomic Iasi, Seria Zootehnie - Medicina Veterinara, 1977.

26. Courtillot, M., Staron, T. Ann. Phytopathol., 2, 3, pag. 561-584, 1970.

27. Crivineanu, V. Tratamentul intoxicatiilor. Rev. Cresterea animalelor, nr. 2, 1993.

28. Crivineanu, V., Crivineanu