Rifampicina

Rifampicina

Fig.1- Structura chimică a Rifampicinei

Rifampicina sau Rifadinul este un compus derivat semisintetic din Amycolatopsis rifamycinica (cunoscut anterior ca Amycolatopsis mediterranei şi Streptomyces mediterranei).(1)

Denumire chimică:

• (7S,9E,11S,12R,13S,14R,15R,16R,17S,18S,19E,21Z)-2,15,17,27,29-pentahidroxi-11-metoxi-3,7,12,14,16,18,22-heptametil-26-{(E)-[(4-metilpiperazin-1-il)imino]metil}-6,23-dioxo-8,30-dioxa-24-azatetraciclo[23.3.1.14,7.05,28]triaconta-1(28),2,4,9,19,21,25(29),26-octaen-13-il acetat.(1)

• Acetat de (12Z,14E,24E)-(2S,16S,17S,18R,19R,20R,21S,22R,23S)- 1,2-dihidro-5,6,9,17,19-pentahidroxi-23-metoxi-2,4,12,16,18,20,22-heptametil-8-[N-(4-metik-1-piperazinil)formimidoil]-1,11-dioxo-2,7-(epoxil[1,11,13]-pentadecatrienimino)nafto[2,1-b]furan-21-il.(2){farmacopee}

• 3- (imino 4-metil-1-piperazinil)(3)

Formula moleculară : C43H58N4O12

Greutate moleculară : 822.97

Denumirea comună internaţională : RIFAMPICINUM

Rifampicina este disponibil în:

• Bulgaria, ca Tubocin (de către Actavis / Balkanpharma)

• România, ca Sinerdol (Sicomed), Rifampicină, Rifampin, Benemycin, Rifadin, Rimactan

• Marea Britanie, ca Rifadin ( Aventis ), Rimactan ( Sandoz ), Rifater o combinaţie cu izoniazida şi pirazinamida (Aventis), Rifinah o combinaţie o izoniazidă (Aventis), şi Rimactazid o combinaţie cu izoniazidă (Sandoz)

• SUA, ca Rifadin (Aventis), asociere Rifater cu izoniazidă şi pirazinamida (Aventis), Rimactane ( Novartis )

• Franţa, Rifadine (Aventis)

• India R-Cinex 600 ( Lupin Ltd ) / Micox, o combinaţie de rifampicină şi izoniazida

• Australia ca Rimycin ( Alphapharm )

• Egipt Rimactan ( Sandoz )

• Germania ca Eremfat (Riemser)

Proprietăţi fizice

Pulbere cristalină roşie-cărămizie până la roşu-brună, fără miros sau gust, cristalele examinate la microscopul polarizant (suspensie în parafină lichidă) prezintă birefrigerenţă, rifampicina se absoarbe în întregime după administrare orală, fiind uşor solubilă în cloroform, solubilă în acetat de stil şi foarte greu solubilă în apă, cu punctul de topire : 183–188 °C (361–370 °F). pH-ul=4,0-6,0 (suspensie 1% m/V în apă proaspăt fiartă şi răcită, după agitare timp de 2 minute).(3)

Fig.2- Timpul de eliberare a Rifampicinei în oraganism

Identificare:

- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu rifampicină (e.n.) prin dispersie în parafină lichidă (R).

- Spectrul în ultraviolet şi în vizibil al soluţiei folosite la “Dozare- Rifampicina” prezintă 4 maxime : la 237nm, la 254nm, la 334nm şi la 475nm.

- 25mg rifampicină se agită cu 25ml apă timp de 5 minute şi se filtrează. La 5ml soluţie filtrat se adaugă 1ml persulfat de amoniu (R) 100g/l în tampon fosfat pH 7,4(R) şi se agită timp de 5 minute. Coloraţia galben-portocalie a soluţiei devine roşu-violetă; nu trebuie să se formeze un precipitat.

Impurităţi înrudite chimic. 3-formilrifampicină SV, cel mult 0,5%; rifampicinchinonă, cel mult 1,5%; alţi produşi, cel mult 1,0% din fiecare.

Se procedează conform prevederilor de la “Cromatografie pe strat subţire”.

Adsorbant: silicagel GF254 sau silicagel G) (plăci cromatografice preparate cu tampon fosfat pH 7,4 ).

Developant: cloroform - methanol.

Soluţii de aplicat:

Soluţia a : rifampicină 2% m/V în cloroform (se foloseşte imediat după preparare);

Soluţia b: 3-formilrifampicina SV (s.r.) 0,010% m/V in cloroform;

Soluţia c: rifampicichinonă (s.r.) 0,030% m/V în cloroform;

Soluţia d: 0,5ml soluţie “a” se diluează cu cloroform la 50ml, într-ul balon cotat.

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad", Iaşi

Facultatea de Medicină Veterinară