Scurt istoric
Carnea, sursa importantă de proteine, a fost până la începutul anilor șaizeci, de asemenea, considerată un aport semnificativ de grăsimi. De fapt, un parametru de calitate superioară la animalele gata pentru sacrificare, era constituit din starea de îngrășare sau acoperirea cu grăsime. În urma opoziției dieteticienilor împotriva colesterolului și grăsimi saturate (considerate responsabile pentru debutul de boli cardiovasculare), cererea pentru carnea sa schimbat de-a lungul anilor (Chizzolini, 2002).
Prin urmare, această schimbare a condus la folosirea amelioratorului, spre a oferi carne cu niveluri mai scăzute de grăsimi și colesterol, de asemenea, o direcționare spre utilizarea de compuși pe care cercetarea științifică ia identificat ca fiind substanțe eterogene pentru structura chimică și mecanism de acțiune facilitate, cu toate acestea, conform unor caracteristici comune, inclusiv capacitatea de a spori dezvoltarea corpului animalelor, de a promova depunerea de proteine și limita acumularea de lipide în carcasă, dar principiile de asemenea considerate periculoase pentru sănătatea umană (Pace e Settineri, 1996).
O primă categorie de substanțe utilizate și eliberate în anii șaizeci este cea a Tireostaticelor. Aceste Tireostatice sunt un grup complex de substanțe care inhibă funcția tiroidiană cu consecințe în sinteza scăzută de hormoni tiroidieni: tiroxina (T4) și triiodotironina (T3). Acești hormoni au o gamă largă de acțiune care afectează, în principal două aspecte: creșterea și dezvoltarea și metabolismul. În ceea ce privește primul aspect al hormonilor tiroidieni reglementează: "creșterea și diferențierea țesutului și dinților, dezvoltarea și creșterea de pene, piele și păr, funcționalitatea gonadelor și a glandei mamare, sistemul nervos. Asupra metabolismului, hormonii tiroidieni infloiențează termogeneza, de a stimula și de a activa mai multe enzime metabolice și de a interacționa cu catecolaminele (Swenson et al., 2002).
În practica zootehnică, Tireostaticele administrate cu alimentele în ultimele 4-8 săptămâni înainte de sacrificare și rapid absorbite, modifică metabolismul energetic prin prevenirea sintezei de hormoni tiroidieni.
Efectul metabolic care este exploatat este de a crește retenția de apă din țesuturi (în cazul cărnii "umflate"). Prin urmare, veți obține o carne care cantareste mai mult, dar nu mai are valoare nutritivă (fraudă), de asemenea, creșterea animalelor în greutate se produce datorită coprostazei și urostazei (De Wasch, 2001).
Aceste Tireostatice au fost abandonate deoarece acestea provoacă hipertrofie a tiroidei, ușor de detectat după sacrificare a animalului. Ea a fost, de asemenea, s-a detectat un risc pentru sănătatea umană, legat de reziduuri de Tireostatice și produse ale metabolismului lor în carne. (Courtheyn et al., 2002)
Substanțele tireostatice
Reprezentanții acestei grupe sunt dinpunct de vedere chimic derivați de tiouree radicalii: metil-, etil-, dimetil-, propil-, benzil-, feniltiouracil, Tapazol, Carbimazol, Mercaptobenzimidazol. Aceste substanțe acționează prin deprimarea funcției de sinteză a hormonilor tiroidieni. Datorită opririi formării hormonului și scăderii metabolismului bazal, are loc umplerea tractului gastrointestinal, retenți apei la nivel tisular și prin urmare animalul va avea o greutate mai mare.
Prin administrarea acestor substanțe se face de fapt: vanzarea apei la preț de carne. Calitatea cărnii provenită de la animalele tratate cu tireostatice este slabă, iar mușchii și organele conțin reziduuri ce reprezintă un risc potențial pentru sănătatea omului, datorită proprietăților teratogene si carcinogene ale acestor substanțe.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
