Micotoxinele în alimente

Reglementarile europene actuale au apropiat foarte mult standardele de productie a nutreturilor de cele din industria alimentara. Potrivit acestora, intreprinderile producatoare de nutreturi trebuie sa se asemene in proportie tot mai ridicata cu intreprinderile care produc alimente iar nutreturile trebuie sa fie libere de factorii nocivi si sa corespunda celor mai performante conditii nutritionale si igienice. Deci, intr-o Europa dezvoltata, lantul de nutreturi trebuie sa devina un lant alimentar care se bucura de increderea consumatorilor. Din pacate, in ultimii ani, aceasta incredere a fost stirbita ca urmare a poluarii cu : agenti microbieni, miceti si micotoxine, organisme modificate genetic, diferiti aditivi alimentari (antibioticele utilizate ca factori de crestere, hormoni) etc.

Increderea consumatorilor se poate restabili doar daca animalele au asigurate produse alimentare care satisfac conditiile:

- confera siguranta nutritionala la animale;

- confera siguranta omului (contin numai sortimente naturale, nu au in structura organisme modificate genetic si nu exercita actiuni nocive) ;

- confera siguranta mediului.

Acestea duc la concluzia ca in conditii de intesificare a cresterii animalelor este necesar sa fie folosite produse alimentare din care rezulta reziduuri neorganice si emanatii de gaze mai putine.

STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII IN DOMENIU

Mucegaiurile care se dezvolta in alimente pot produce substante otravitoare a caror efecte au fost cunoscute din timpuri stravechi, istoria evocand distrugeri provocate de acestea la om.

In literatura sunt citate date conform carora in natura ar exista un mare numar de micotoxine, din care au fost identificate peste 200 de specii. Practic, nu se cunosc zone pe glob indemne si se apreciaza ca 25-60% din cerealele lumii sunt contaminate cu micotoxine cunoscute, produse mai ales de fungi din genurile Aspergillus, Fusarium, Penicillium.

Raspandirea diferitelor specii de fungi, precum si concentratia in micotoxine a hranei este influentata de conditiile pedo-climatice. O situatie precisa a distributiei geografice a micotoxinelor a fost facuta intr-un studiu prezentat in 1977, la prima conferinta despre micotoxine a Organizatiei pentru Alimentatie si Agricultura (FAO), Organizatiei pentru Sanatate Mondiala (WHO) si Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). Aceasta a aratat ca in alimentele si nutreturile contaminate natural cu fungi se gasesc in concentratii mari doar sapte micotoxine: aflatoxina, ochratoxina A, patulina, zearalenona, tricotecenele, citrinina si acidul penicilic.

Distributia micotoxinelor in diferite zone ale globului se caracterizeaza prin urmatoarele:

- in regiunile reci (Canada, nordul SUA si majoritatea tarilor europene) domina aflatoxinele (exceptie fac produsele de import provenite din tarile calde) dar foarte importante sunt: vomitoxina, zearalenona, ochratoxina, DAS, toxina T-2 si toxina HT-2;

- in sudul si centrul Europei, unde se cultiva porumb (Suedia, Austria, Ungaria), domina fusariotoxinele (vomitoxina, zearelona, toxina T-2);

- in nordul Europei (Danemarca, Polonia) pe primul loc se afla ochratoxina A;

- in regiunile calde si umede din America Latina, Asia, Africa si anumite zone din Australia, mai raspandite sunt aflatoxinele.

Micotoxinele din nutreturi produc la animale tulburari cu manifestari diverse, de la reducerea consumului si a bioconversiei hranei la imbolnaviri de gravitate variabila, pana la moarte, simptomatologia fiind mai mult sau mai putin caracteristica. Astfel, mucegaiul roz al stiuletelui de porumb produce vomitoxina denumita si ,,factorul de refuz al hranei", la care sunt sensibile mai ales porcinele, zearalenona duce la tulburari de reproductie la vacile de lapte si la porci (mamite, atrofie ovariana), ochratoxina induce leziuni renale, iar fumonisina determina tulburari nervoase la cal, toxina T-2 provoaca leziuni bucale la pasari, iar alcaloizii din Secale cornutum determina modificari ale sistemului nervos si necroza extremitatilor.

Micotoxinele reduc rezistenta organismului fata de alti factori patogeni.

Micotoxinele din nutreturi sau metabolitii lor se transfera in carnea, laptele, ouale si alte produse ale organismului animal, existand un important potential de actiune asupra sanatatii umane.

Legislatia care reglementeaza si stipuleaza nivelele maxime admise la diferite micotoxine, difera. Astfel, in SUA exista o legislatie pusa la dispozitia agentiilor sanitare, care realizeaza controlul de calitate al alimentelor. In Europa de Vest restrictiile sunt mai severe dar acestea se refera doar la anumite sortimente. In putine locuri din Europa, legislatia stabileste nivelul maxim de micotoxine admis in alimente. De exemplu, in Danemarca este stabilit nivelul maxim de ochratoxina admis in carnea de porc. Astfel, la valorile de 10-15 ppb in ficat sau rinichi, acestea se confisca iar daca valorile depasesc 25 ppb se confisca intreaga carcasa. Ochratoxina ajunge In lapte, mai ales, din cerealele contaminate. Ca urmare, WHO (OMS) a propus ca limita admisa de ochratoxina A in cereale si produsele derivate din ele sa, nu depaseasca 5 ppb. Aceasta a fost adoptata si de Danemarca si Suedia.

Astazi, tot mai mult, problema micotoxinelor din nutreturi si alimente este abordata nu numai prin prisma profilaxiei infestarii si dezvoltarii fungilor, ci si prin cea a reducerii efectelor daunatoare a micotoxinelor din hrana contaminata (inclusiv intensificarea raspunsului imun al organismului). Modul acesta de a privi lucrurile pleaca de la modificarile nutritionale datorate micotoxinelor. Absorbite din lumenul intestinal, acestea sunt duse la ficat prin circulatia portala. In procesul de detoxificare hepatica au loc reactii de oxido-reducere care folosesc glutationa. Glutationa (formata din metionina si cistina) pune la dispozitie metionina. Ca urmare, epuizarea metioninei se repercuteaza asupra cresterii si, in general, asupra eficientei utilizarii nutretului.

Dar exista nenumarate date care arata ca in ciuda rezultatelor pozitive obtinute in domeniul cercetarii micotoxinelor din hrana, mai sunt inca multe

Dancea Zoe, Maria V. Morar. A. Macri, The mycotoxicological pollution of forages and it's impact upon animal and human health, 2003, Lucr. sustinuta si tiparita pe CD 28-th ARA- CONGRESS 3-8 iunie, Tg. Jiu, CD- Rom..

Dancea Zoe, M. Popa, Maria V. Morar, A. Macri, I. Mihalca, I. Buda, Cercetari privitoare la valoarea nutritiva corelata cu incarcatura micotica a porumbului provenit din zona Timis-Arad, Rev. Med Vet, vol.13, 3-4/2003, pp 395, ISSN 1220-3173.

Dancea Zoe, Maria V. Morar, A. Macri, Monica Duda, A. Szakacs, C. Chihaia, Researches regarding the quality of feeding stuff from a ostrich breeding farm from Alba Districcht, 2003, Bul. USAMV-CN, 60/2003, pp 72-74, ISSN 1454-2382.

Dancea Zoe, M. V. Morar, C. Bele, A. Macri, D. Modoran, Ioana Boanca, Simona Gabor, Approach regarding the nutritive value and the quality of residual products from the processing of oleaginous crops, 2004,Bul. USAMV/CN, 61, pp. 268, ISSN 1454 2382.

Macri A., Zoe Dancea, A. I. Baba, Mycotoxin involvement in oncogenesis,.Bibliographical investigations, 2002, Bul USAMV- CN, 57-78/2002, pp 640-644. ISSN 1454-2382.

Macri A., Zoe Dancea, A. I. Baba, Mycotoxin involvement in oncogenesis,.Bibliographical investigations, 2002, Bul USAMV- CN, 57-78/2002, pp 640-644. ISSN 1454-2382.

Macri A., Margit Schollenberger, Zoe Dancea, W. Drochner, Cercetari asupra incarcaturii cu