Indolii

INDOLII sunt alcaloizi halucinogeni sau pseudohalucinogeni, toti fiind compusi pe baza de azot. Nucleul indolic al halucinogenelor apare frecvent sub forma de derivati triptaminici. Este compus din radicalii metil si pirol.

Nucleul indolic (marcat cu rosu in figura de mai jos) este evident nu numai in numeroase triptamine (dimetiltriptamina), dar si in diferiti alcaloizi ergolinici (ergina si altii), in alcaloizii ibogainici si in alcaloizii ß-carbolinici (harmina, harmalina, etc). LSD-ul (lysergic acid diethylamide) contine, de asemenea, nucleu indolic. Un motiv pentru care se acorda o mare importanta halucinogenelor cu nucleu indolic este asemanarea lor structurala cu serotonina (5-hidroximetiltriptamina).

Serotonina detine un rol major in biochimia sistemului nervos central. Un studiu asupra functionarii triptaminei halucinogenice ar putea explica experimental fiziologia serotoninei.

Peganum harmala apartine familiei Zygophyllaceae, alaturi de alte aproximativ 24 de specii de plante. Creste din zona mediteraneana pana in nordul Indiei, Mongolia si Manciuria. In toate zonele are intrebuintari in medicina traditionala. Din seminte se extrage un condiment, iar din fructe se extrage ulei si o vopsea rosie. Este folosita in tratarea epilepsiei, amenoreei colica si dureri in zona bazinului ca si compresa; fluidifica secretiile pulmonare; reduce durerea si grabeste eliminarea urinei si sangelui menstrual. Induce intoxicatie si somn, este afrodisiac, produce senzatia de caldura. Se foloseste si ca emetic puternic, in amestec cu miere si ulei de susan.

S-a observat ca unele animale ca: magarii, camilele si caprele pastorilor asiatici sunt refractare la consumarea acestei plante, chiar daca se afla in stadiu avansat de infometare.

Semintele contin alcaloizi halucinogeni cunoscuti, in special harmina si harmalina. Respectul cu care popoarele din Asia cresc planta este atat de adanc inradacinat incat se presupune ca ar fi fost folosita in ritualuri religioase ca halucinogen, insa nu au fost gasite dovezi in literatura care sa ateste aparitia viziunilor in timpul ritualurilor.

Toate partile plantei sunt considerate toxice. Administarea intravenoasa de harmina si harmalina in doza de 9 mg/kg la bovine a produs efecte toxice ca tahipnee, tahicardie, si contractii musculare clonice. Dozele toxice difera in functie de specie. Toate animalele domestice sunt susceptibile la intoxicatia cu P. Harmala, in special camilele si animalele tinere in sezonul secetos. S-au semnalat cazuri de intoxicatie severa la bovine, ovine si cabaline, cu sindroame nervoase si digestive in cazul consumarii unei doze subletale de planta. Initial, animalul prezinta pozitia de decubit, apoi anorexie, hipersalivatie, emeza si diaree.

De regula, predomina sindromul nervos: primele semne sunt excitabilitate crescuta urmata de tremuraturi musculare si rigiditate, mers impleticit si tahipnee. Apoi animalul nu mai poate sta in pozitie patrupedala, luand pozitia de decubit. Animalul pare sa fie in stare de narcoza intrerupta de perioade scurte de excitatie. Dupa cateva ore se observa dispnee si midriaza. La bovine au mai fost semnalate urinari frecvente, hipotermie, avort. Evolutia sindromului nervos este de regula de scurta durata, moartea survenind la 30-36 de ore de la aparitia primului simptom nervos. Intoxicatia cronica a bovinelor se caracterizeaza prin anorexie, agitatie, nesiguranta in deplasare.