In urma unui studiu efectuat timp de 6 saptamani pe 50 de pui Broiller, au fost evidentiate efectele suplimentarii cu probiotice asupra efortului de curgere si parametrilor morfometrici ai tibiei. 25 de pui au fost supusi unei alimentatii martor si 25 unei alimentatii experimentale cu Bacillus licheniformis si Bacillus subtilis. Fiecare dieta a fost repetata de 5 ori cu cate 5 pui la fiecare repetare.
Greutatea, lungimea, indicele de lungime/greutate, indicele de robustete, diametrul diafizei, elasticitatea, parametrii efortului de curgere si procentul continutului de Ca nu au fost afectate de dieta probiotica, pe cand grosimea peretelui medial si lateral al tibiei, procentul de cenusa si continutul in P au fost imbunatatite semnificativ de catre probiotice. Diametrul canalului medular al tibiei puilor hraniti prin dieta martor de control a fost mai mare decat la puii hraniti cu supliment probiotic. Nu a existat nici un impact in performantele puilor in cele 6 saptamani de experiment.
Utilizarea subterapeutica a antibioticelor in hrana puilor a devenit indezirabila din cauza reziduurilor gasite in carne si dezvoltarea rezistentei la antibiotice a populatiilor bacteriene la om. In Europa, utilizarea antibioticelor ca agenti de crestere pentru puii de carne a fost interzisa. De aceea, utilizarea probioticelor a castigat teren inca de la prima incercare a lui Tortuero(1973) de folosire a bacteriilor vii in locul antibioticelor. Cu toate ca au existat unele studii care au pus sub semnul intrebarii actiunea acestora, s-a dovedit ca probioticele imbunatatesc sporul in greutate si rata de conversie a hranei, precum si reducerea mortalitatii(1977). Probioticele sunt preparate produse prin selectarea unor microbi benefici, in special Lactobacili, Streptococi si mai multe specii de Bacillus. Cu toate ca modurile de actiune ale acestora nu au fost lamurite in totalitate, se crede ca probioticele influenteaza flora intestinala prin excluderea competitive si actiunea antagonista impotriva bacteriilor patogene ale gazdei(1977). Bilgili si Moran(1990) au studiat influenta suplimentarii cu zer si un probiotic in retentia Salmonellei la puii de 6 saptamani. Nu s-a observat nici o diferenta in performante prin includerea acestora in alimentatie. In anul 2000 s-a constatat faptul ca suplimentarea cu o linie de L.Acidophilus sau un amestec de 12 linii de Lactobacili creste considerabil greutatea puilor dupa 40 de zile. Rata de conversie a hranei a fost de asemenea imbunatatita prin includerea probioticelor. De asemenea, rata mortalitatii a fost redusa cu pana la 47%. Plavnik si Scott(1980) au aratat ca suplimentarea cu 2,5-5% drojdie de bere mareste rezistenta membrelor la pui. Totusi, Veltman si Jensen(1981) au concluzionat ca produsii de fermentatie nu reduc clorura de amoniu- discondroplazia tibiala indusa.
Dezvoltarea normala a oaselor este de asemenea influentata de factori nutritionali, genetici, sexuali si rata absoluta de crestere. Defectele scheletice sunt mai pronuntate la puii crescuti in sistem intensive. Scheletul nu este doar un support pentru pui ci si o importanta sursa de minerale pentru nevoile metabolice. Tesutul osos este complex si compus din substante organice ca P si Ca, care confera rezistenta si substante anorganice, care dau elasticitate oaselor. Un numar mare de metode invasive(cenusa osoasa, rezistenta, greutate si volum) si noninvasive(ultrasunete) au fost folosite pentru a testa capacitatile oaselor.
A fost prezentat la disciplina de nutritie animala, in cadrul Facultatii de Medicina Veterinara, Timisoara
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
