Diagnosticul Necropsic în Criptosporidioză

La cadavre frotiurile se fac din raclat de mucoasă lezionată, însă în sezonul cald trebuie avut grijă a le efectua în primele ore de la moarte, deoarece procesele de putrefacţie lizează în circa 5-6 ore oochisturile. Examenul microscopic se face cu obiectivul 40x. Histologic, pe probe din segmente intestinale, bursa lui Fabricius sau pulmonare, recoltate imediat după moarte şi colorate H.E., PAS, Giemsa, albastru de toluidina sau Masson, se evidenţiază pe suprafaţa enterocitelor formele evolutive ale criptosporidiilor. Dintre metodele selective, cea mai eficientă este metoda Henriksen (De Graaf şi colab., 1999).

Morfopatologic, modificările cele mai importante se înregistrează în segmentul digestiv, în intestinul subţire, frecvent în ileon. Conţinutul intestinului este apos, cu fecale galbene, iar ansele intestinale sunt destinse de gaze.

Histologic, se observă, atrofia enterocitelor si a vilozitătilor intestinale, cu metaplazie epitelială si infiltrarea laminei propria cu mononucleare si neutrofile (Dărăbus si colab, 1994). De asemenea, se observă înfundarea criptosporidiilor în epiteliul intestinal (fig. 1).

Fig.1 Intestin de soarece infectat cu Cryptosporidium parvum. Săgetile indică oochisturile de Cryptosporidium parvum (după Fayer si Xiao, 2007)

La subiectii umani, studii detaliate de histopatologie intestinală sunt date doar în cazul pacientilor diagnosticati cu imunodeficientă, în special la cei diagnosticati cu HIV. Infectia este limitată la portiunea luminală a enterocitelor (Orenstein, 1997), similar cu ceea ce se demonstrează in vitro la liniile celulare intestinale umane. Gravitatea suferintei produse de acest parazit si gradul de vătămare variază de la zonă la zonă. Studiile microscopice de structură arată că mucoasa intestinală este intactă si că enterocitele sunt bine păstrate. (Lefkowitch si colab., 1984; Modigliani si colab., 1985). Microvilii sunt trimisi în zona de fixare a parazitului la suprafata enterocitelor si pot fi alungiti lângă parazit. In plus, se poate observa “alungirea” sau “formarea piedestalului” în cazul celulei gazdă la punctul de atasare a parazitului (Lefkowitch si colab., 1984). În anumite infectii, arhitectura microscopică a vililor intestinali are un grad de anomalie moderat până la sever, prezentând hiperplazia criptelor si atrofie viloasă, si poate fi acompaniată de infiltrat inflamator celular mixt în lamina propria (Soave si colab., 1984; Lumadue si colab., 1998). În zonele de leziune severă, celulele înalte ce au formă de columne, sunt înlocuite de celule dezorganizate si deformate, în curs de necroză (Orenstein si colab., 1997). Enterocitele apar deseori veziculate, cu delimitări “păroase” discrete si pot prezenta microvili tociti când sunt examinate cu obiective mari. De asemena, se pot vedea straturi separate de celule moarte. Gradul si continutul de infiltrat inflamator celular în lamina propria la pacientii afectati clinic poate varia de la minimal (Soave si Armstrong, 1986) la substantial (Modigliani si colab., 1985; Soave si colab., 1984) si poate include celule plasmatice, limfocite, celule macrofage, si/sau leucocite polimorfonucleare. A fost observat si edemul interstitial care acompaniază infiltratul inflamator celular mixt (Godwin si colab., 1991). Modificări reactive ale celulelor epiteliale si infiltrarea cu neutrofile au fost descrise în infectia gastrică (Lumadue si colab., 1998). Interesant este faptul că celulele Paneth, care sunt cunoscute pentru secretia peptidelor si proteinelor antimicrobiale, au un nivel scăzut în tesutul intestinal al indivizilor diagnosticati cu criptosporidioză în comparatie cu indivizii diagnosticati cu alte suferinte infectioase sau inflamatorii (Kelly si colab., 2004). Granulele intracelulare sunt de asemenea epuizate în timpul infectiei.