Aceasta dermatopatie nu trebuie considerata ca fiind in exclusivitate o endocrinoza clasica deoarece nu s-au considerat stari disfunctionale de tip endocrin la pisicile afectate. Denumirea s-a inspirat din aspectul clinic, din tipul leziunilor histopatologice si din raspunsul terapeutic la suplimentari hormonale. Alopecia endocrina a pisicii se intalneste mai frecvent la masculii castrati la varsta prematura. Alopecia endocrina apare mai frecvent la varsta medie putand fi semnalata insa de la 2 la 12 ani.
Proprietarul observa o alopecie progresiva sau o alopecie generalizata pe regiunea perineala a abdomenului. Pruritul si linsul excesiv nu reprezinta o caracteristica siptomatica a pisicilor cu alopecie endocrina dar pot fi un avertisment in cazul exemplarelor sedentare, castrate. Debutul alopeciei perinial latero-ventral pe abdomen simetric, pe membrele toracice constituie indici ale alopeciei endocrine a pisicii. In mod obisnuit nu se remarca reactii de tip inflamator.
Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei si a manifestarilor clinice. Rezultatele examenului biochimic ale sangelui sunt normale. Histopatologic se constata foliculi pilosi inactivi si infiltratii celulare dermice minime care nu sunt specifice acestei entitati. Daca diagnosticul clinic este relativ usor de pricizat protocolul terapeutic este foarte diferit neexistand un tratament specific. Administrarea triiodotironinei este uneori benefica. Se poate recurge si la asocierea testosteronului cu stilbestrolul administrate periodic la interval de 6 saptamani daca nu se observa regenerarea parului. Efectul tranzitoriu al tratamentului poate fi recunoscut prin aparitia es
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
