- Drept sa-ti spun vremea asta ma sacaie, i-am zis prietenului meu Teodor Solonar, indata dupa ce ne-am dat binetele de dimineata. Cand s-a pomenit ploaie pe 18 ianuarie? Cum sa mergem la Repedea? Dedesubt gheata nu-i topita, deasupra toarna cu galeata si daca n-ar fi dumineca. Sa mergem cu autobuzul pana la Motel fara sa facem un pic de plinbare n-are nici un chichirez! Ce ne facem acum? - De asta te plangi? A ras prietenul meu. De cate ori ma aflu intr-o asemenea situatie, mi-aduc aminte ca Rainer Maria Rilke spunea cam asa: daca viata ta de toate zilele ti se pare saraca, tu singur porti vina fiindca nu esti destul de poet ca sa-i smulgi bogatia!
- Cred si eu ca lui Rilke i-a venit usor sa formuleze o sentinta ca asta, dupa ce-a stat atata vreme in preajma lui Rodin, desfatandu-si ochii cu formele armonioase create de marele sculptor forme pe care modesta mea locuinta nu-si poate permite sa le adaposteasca!
- Teribil! Aproape ca m-ai convins daca nu mi-ar fi zambit sugubat, chair de aici, de pe masa ta de lucru, comoara ce ascunde nici mai mult nici putin decat a cincea parte din armonia universala!
- Greu sa-si dezleg sarada, fiindca pe masa mea, in afara de acest cub de sare, cu fetele oleaca zbarcite de vreme, nu vad nimic care sa-ti fi atras atentia!
- Ba da! E o amintire pe care o am de la parintii mei. In 1926 s-au dus si ei la Slanic-Moldova si, vizitand Salinele din Tg. Ocna, l-au cumparat de acolo. Il pastrez nu de frumusete, ci fiindca-mi tine de urat atunci cand gandurile luneca spre trecut. Dar de la armonia mea interioara, pe care admit ca mi-o transmit uneori amintirile, si pana la o cincime din cea universala, oricat de increzut ti-as aparea!
- Nu m-am gandit deloc la amintirile tale personale, legate de cristalul acesta de sare, ci la armonia ce se degaja din forma lui; insa mi se pare ca degeaba bat eu saua sa priceapa iapa! Ar fi mai bine sa o iau de-a dreptul.
- Ia stai! In clipa asta mi-a fulgerat ceva prin minte: cub o cincime nu cumva bateai in corpurile platonice? - Da, ma gandeam la cele 5 poliedre regulate, dar nu-s de acord cu numirea folosita de tine.
- De ce?
Oare nu-i Platon acela care a scris pentru prima oara despre ele in acel vestit dialog Timaeus? - Desigur, asa-i. Platon a fost puternic impresionat de faptul ca elevul lui preferat, Teetet, matemetician plin de talent, care a studiat indeaproape lucrurile lui Timeus din Locra, i-a aratat cum se construiesc poliedrele regulate si, pe deasupra, ca in spatiu nu pot exista mai mult decat cinci corpuri de acest fel. De aceea a si scris despre aceste lucruri care au surprins asa de mult pe grecii de atunci si de mai tarziu, caci ei nu puteau crede ca ar putea exista o atare deosebire intre geometria plana si cea din spatiu - Drept sa-ti spun ca si pe mine ma surprinde aceasta afirmatie! Stiu ca in plan este posibil sa construiesti un numar nelimitat de poligoane regulate; de exemplu, pornind de la un poligon regulat oarecare ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
