Mass Media în societatea informațională

1. Repere teoretice

De la începuturi şi pâna astăzi oamenii au comunicat între ei şi şi-au transmis gânduri, idei, cuvinte etc. influenţându-se reciproc. De aceea şi comunicarea a fost înţeleasă si definita diferit de-a lungul timpului.

Astăzi, în viaţa cotidiană a omului, comunicarea capată o dimensiune şi o semnificaţie cum n-a avut-o vreodată în istoria umanităţii. S-a afirmat de multe ori că în zilele noastre comunicarea ia proportii neobisnuite, ea este o caracteristica esentiala a civilizaţiei şi a devenit incontestabil o instituţie.

Comunicarea a însoţit omul pe parcursul întregii sale existenţe şi evoluţii, în toate genurile de activităţi în care a fost implicat.

Atât pentru indivizi cât şi pentru întreprinderi, comunicarea este o condiţie necesară derulării în condiţii normale a vieţii de zi cu zi. Activitatea cotidiană este de neconceput fără fluxul continuu de mesaje, care circulă cu rapiditate de la un capăt la altul al lumii. O asemenea stare de fapt a devenit posibilă ca urmare a progresului tehnologic înregistrat de omenire în secolul al XX-lea. Specialiştii vorbesc chiar despre o revoluţie a comunicaţiilor, care a favorizat comunicarea sub toate aspectele. Înregistrând o evoluţie de-a dreptul spectaculoasă în ultimele decenii, comunicarea este, în prezent, un fenomen surprinzător prin varietatea şi complexitatea formelor de manifestare.

Cercetarea comunicării de masă, stimulată de preocuparea privind influenţa politică a cotidianelor de mare tiraj şi consecinţele morale şi sociale ale filmului şi radioului, îşi are originile la începutul sec al XX-lea. Comunicarea a fost studiată din dorinţa de a testa şi de a spori eficienţa şi influenţa în domeniul educaţiei, telecomunicaţiilor, publicităţii, relaţiilor publice şi relaţiilor interumane.

Mass media reprezintă o denumire generală a tuturor mijloacelor de informare în masă. Aceste mijloace sunt caracterizate prin varietate: presa, televizorul, radioul şi internetul. Dezvoltarea acestora a dus la o răspândire pe scară largă a informaţiei dar şi la diversificarea modalităţilor de a influienţa opinia oamenilor. Această dezvoltare este rezultatul dorinţei publicului de a fi informat.

În dicţionarul politic redactat de Tămaş, mass media este definită astfel: „Ansamblul mijloacelor şi modalităţilor tehnice moderne de informare şi influenţare a maselor”, sau altfel spus, „comunicarea de masă realizată prin presă, radio, televiziune, cinematograf, discuri şi alte mijloace”.

Societatea în care informaţia joacă rolul pe care altădată, în societatea industrială, îl aveau bunurile materiale este o societate informaţională (Overkleeft, 1990). Little vorbeşte despre o societate „în care cele mai importante avantaje sociale, economice şi de producţie se legaă de prelucrarea informaţiilor şi de comunicaţii” (1981).

2. Evoluţia mass-media

Se consideră că putem vorbi de mass-media abia la mijlocul secolului al XIX-lea, adică din momentul în care audienţa a devenit destul de largă si eterogenă. Ziarele si carţile publicate înaintea acestei perioade, adresându-se exclusiv unor elite.

În primele decenii ale acestui secol, mass-media se aflau în etapa copilăriei. Chiar şi aşa, publicul era alarmat de efectele pe care aceste noi forme de comunicare – ziare, filme, emisiuni radio – le aveau asupra lor, a copiilor şi a vecinilor lor.

2.1 Media traditionale

Datorită faptului că atât tehnologia comunicării, cât şi ordinea socială sunt într-un proces constant de modificare, avem toate motivele să credem că influenţele mass-media asupra societăţii nu vor fi aceleaşi de la o epocă la alta. Aşadar, este greu să dăm nişte reguli sau să formulăm explicaţii despre efectele comunicării de masă, care să fie valabile pentru toţi cetăţenii, în acelaşi moment.

Mijloacele de comunicare în masa sunt: presa scrisă, radio, televiziune, internet, cinema, publicitate prin afişe etc. Primul astfel de mijloc de comunicare în ordinea istorică, este tiparul, inventat în anul 1455 de Johann Gutenberg.

Dezvoltarea semnificativă a mijloacelor de comunicare în masă s-a produs însa, în acest secol prin apariţia mass-mediei electronice: prima jumatate de secol a fost marcată de apariţia cinematografului şi a radioului, iar a doua de extinderea la nivel de masa a televiziunii. În sfărsit, perioada pe care o traversăm este prin intermediul diferitelor mijloace ca şi un sistem de control al comunicării.

2.2 Noile media

În prezent, pe lângă tipurile „tradiţionale” de media au apărut şi s-au impus forme noi de comunicare numite „noile media”. Acestea combină sistemul mediatic tradiţional (televiziune, radio, presa scrisă), telecomunicaţii, tehnologia digitală şi sistemele informaţice şi computerizate.