Fotografiile ca martori ai evenimentelor și ca funcții complementare

Fotografia a aparut si s-a dezvoltat odata cu modernitatea. Ca produs industrial, imaginea fotografica este o proiectie a procesului de industrializare ce a caracterizat epoca moderna. In aceeasi masura, ea este si un produs al spiritului iluminismului, a carui gindire filosofica a dominat perioada. Epoca luminilor a valorizat empirismul, credinta ca experienta senzoriala este unica sursa de cunoastere, iar fotografia a devenit instrumentul propice pentru cunoasterea empirica, mecanicista, obiectiva si eliberata de subiectivitatea emotiei. Corpul uman a fost una dintre temele predilecte ale fotografilor dintotdeauna. Reprezentarea lui prin imaginile fotografice a fost profund influentata de conditionarile sociale si politice din diferitele perioade istorice.

In anii '30 si '40, fotografia a fost profund marcata de criza economica dintre 1929 si 1933 si, ulterior, de tragedia celui de-al doilea razboi mondial. In aceasta perioada, corpul a fost reprezentat in fotografie raport cu clasa sociala, rasa si nationalitate, definirea in functie de gen fiind prea putin relevanta. In anii depresiei economice din Statele Unite, fotografia documentara s-a impus ca stil dominant. Doua personalitati artistice au influentat aceasta perioada: Walker Evans si Dorothea Lange. Ambii au realizat fotografii memorabile ale micilor fermieri americani, ajunsi la o saracie extrema ca urmare a crizei economice, situatie reflectata si in filmul Fructele miniei, avindu-l in rol principal pe Henry Fonda. Walker Evans a gasit in saracia Americii rurale un antidot la excesele financiare de pe Wall Street si la libertinajul anilor nebuni de dupa primul razboi mondial. In fotografii a cautat sa infatiseze crezul sau ca saracia poate avea noblete si estetism pe linga demnitate si moralitate. In Familia culegatorului, a compus personajele intr-o solemnitate puritana, la fel ca in fotografiile realizate cu aproape un secol in urma. Corpurile personajelor tradeaza malnutritie si ne dau referinte explicite despre clasa sociala, conditiile dificile de viata intr-un mod firesc, simplu si neconventional.

Pentru Dorothea Lange, corpurile din fotografiile sale functioneaza datorita implicarii politice a artistei. Fotografiilor distante, critice, analitice ale lui Evans li se opun cele ale lui Lange, prin emotia si expresia transmise. In "Mama imigranta", autoarea construieste o naratiune in jurul mamei disperate, impreuna cu cei doi copii ai sai, privirea si gestul miinii, cu referinte la tablourile Fecioarei cu pruncul din Renastere, tradind suferinta si neincrederea in viitor.