Dupa selectionarea pietelor considerat cele mai atractive de catre managementul
firmei pentru a permite procesul de dezvoltare a acesteia, o alta decizie importanta tine de
alegerea formei pe care o va îmbraca aceasta intrare. Diversitatea juridica, de riscuri si
asteptari privind randamentul viitor face ca o astfel de alegere sa nu fie întotdeauna foarte
facila.
Modalitati de patrundere pe pietele externe
O firma are înca de la început mai multe optiuni strategice cu privire la forma pe
care o poate lua procesul de internationalizare. Dintre aceste alternative, se pot aminti pe
scurt:
- exportul indirect;
- exportul direct;
- licentierea;
- franchising-ul;
- productie la comanda (sub-productie);
- productia de uzine la cheie (engl. turnkey operations);
- contract de management;
- înfiintarea unei societati-mixte;
- investitia straina directa.
Fiecare forma implica un profil propriu al riscului si investitiei necesare pentru
demararea activitatilor. Astfel, exportul indirect presupune o investitie minima în aceste
activitati internationale. Firma apeleaza la intermediari specializati care vor gestiona
aceste activitati internationale ale firmei astfel ca firme producatoare nici macar nu capata
o experienta cu privire la piata internationala în masura în care ea nu are un contact direct
cu clientii externi. Pe de alta parte, efortul financiar al firmei este, în acest caz, minim,
firma practic neavând nevoie de resurse financiare suplimentare fata de tranzactiile
comerciale obisnuite de pe piata interna. De cele mai multe ori, sunt intermediarii cei care
îsi asuma chiar rolul de a finanta activitatile de productie ale firmei care sunt destinate
exportului.
De cealalta parte, investitia straina directa va pune firma direct în contact cu
clientii sai externi, chiar cu mediul de afaceri al acestora. Firma ajunge, din punctul de
vedere al pietei internationale, pe acelasi picior de egalitate cu clientii sai externi. Impactul acestora activitati internationale este resimtit ca fiind cel mai puternic. În acelasi timp, investitia financiara a firmei este cea mai ridicata, iar riscurile cu care se confrunta, cu totul noi.
Multi analisti considera ca procesul de internationalizare al activitatilor firmei are
un caracter evolutiv. Astfel, o firma tipica se va implica pentru prima oara pe piata
internationala mai ales sub forma unei prezente indirecte, prin intermediari specializati.
Odata ce produsul sau este acceptat pe pietele straine, ea îsi va construi treptat o prezenta
mai semnificativa pe aceste piete, implicându-se direct si înlaturând orice forma de
intermediere. Sunt si autori care critica aceasta perspectiva evolutiva, argumentând cel
putin ca prima etapa cea a prezentei prin intermediari nu are nici o legatura cu evolutia viitoare a afacerilor internationale ale firmei, aceasta forma de prezenta pe piata
internationala a produselor firmei putând fi cu greu calificata drept internationalizare:
în timp ce activitatile indirecte reprezinta o forma de intrare pe piata internationala, ele
sunt putin probabil a rezulta într-o crestere a angajamentului managementului pentru
pietele internatonale sau într-o crestere a capabilitatilor de a le servi
Disciplina - Marketing International
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.