O des mentionata statistica este aceea ca in USA, mai bine de 50% din rezervarile hoteliere vin printr-un CRS, dar ca in Europa norma este mai mica de 10%. De ce aceasta? Unul din motivele majore este modul in care industria hoteliera din afara SUA este structurata. Marca este mai putin comuna in Europa. De exemplu, mai putin de 30% a hotelurilor din UK fac parte dintr-un lant, grup sau consortiu. In mod similar, in Irlanda, peste 75% din unitatile de cazare sunt independente, o caracteristica de asemenea impartita de alte destinatii cum ar fi Franta, Germania, Suedia si Austria. Dupa cum am vazut, sistemele computerizate au fost traditional utilizate pentru a distribui produse omogene. Un loc la o linie aeriana sau o inchiriere de masina este la fel sau mai putin la fel ca oricare altul. Chiar cu lanturi hoteliere, poti fi relativ sigur de caracteristicile fizice ale produsului pe care l-ai rezervat. O camera din oricare din marile marci hoteliere vor avea facilitati standardizate si amenajari (de exemplu, 2 paturi duble, o baie, un telefon si un televizor). Totusi, unde nici o marca nu este prezenta, poti fi mai putin sigur de ceea ce rezervi. Poate fi doar un singur pat, poate sa nu fie nici un telefon sau televizor, iar baia poate fi la capat de coridor. Camera de langa tine poate fi complet diferita. Posibilitatile pentru variatie sunt infinite. Intr-adevar, multe din aceste tipuri de proprietati ies in evidenta nu prin similaritati, ci prin diferentieri. Pentru a-i incorpora intr-un CRS, este nevoie de relatari cuprinzatoare, nu doar pentru a explica caracteristicile fizice ale produsului, ci si a incerca sa dea un sens calitatilor intangibile pentru viitorii clienti. O alta diferenta cheie intre SUA si Europa consta in termenul de marime a proprietatii. In SUA un hotel mic este considerat a fi unul cu 70-150 dormitoare, in timp ce in Europa, o astfel de proprietate ar fi considerata a fi relativ mare. Marimea medie a hotelurilor in Regatul Unit al Marii Britanii este numai de 25 de camere, in Irlanda peste 75% din proprietati au mai putin de 30 de camere, in timp ce in Elvetia mai mult de 90% din hoteluri au 50 de camere sau mai putine. Aceasta marime caracteristica de proprietati este raspandita in intreaga lume, nu numai in legatura cu hotelurile ci si cu intreprinderile turistice in general. De fapt, Sheldon (1997) estimeaza ca 98% din intreprinderile de turism din intreaga lume pot fi clasificate ca mici si medii (SME). Aceasta caracteristica de marime face folosirea distributiei electronice mai dificila din anumite puncte de vedere. Mai intai multe SME sunt conduse de detinatorii lor (proprietari) si sunt tipic caracterizate de o lipsa de viziune strategica si experienta de marketing cat si de o lipsa de abilitate de a utiliza unelte manageriale pentru a ajuta la depasirea problemelor operationale. Multi asemenea manageri nu sunt capabili sa aprecieze potentialul distributiei electronice, ei fie rezerva direct, fie prin ...
Primești referatul în câteva minute,
cu sau fără cont
