Comerțul Electronic

INTRODUCERE

În contextul noii economii, în care se operează cu noi concepte şi teorii, dezvoltarea comerţului electronic a devenit o realitate.

Internetul reprezintă noi oportunităţi pentru firmele tradiţionale, inclusiv prin diversificarea serviciilor oferite şi promovarea de servicii noi, personalizate şi atractive, pe care tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii le fac posibile.

În acest context, impactul Internet-ului, care a permis dezvoltarea unei noi forme de comerţ - comerţul electronic, asupra comerţului tradiţional global, este puternic.

Comerţul electronic stimulează concurenţa şi competitivitatea, prin dezvoltarea de noi produse şi pieţe, prin apariţia de noi actori pe pieţele tradiţionale şi de noi tipuri de relaţii între furnizori şi consumatori.

În conformitate cu definiţiile sale, nu puţine la număr, comerţul electronic nu cuprinde numai tranzacţia comercială în sine, ci şi toate interacţiunile şi schimburile de informaţii dintre vânzător şi cumpărător, care apar înainte şi după tranzacţia respectivă (publicitate, acordare de suport tehnic produsului cumpărat, livrare, servicii comerciale etc.).

Astfel că, în cazul comerţului electronic, se întâlnesc aceleaşi componente ca şi în cazul comerţului clasic, dar cu modificări specifice.

Relaţiile dintre vânzători şi cumpărători, de regulă, prezintă trei forme de materializare: relaţiile precontractuale, în care viitorii parteneri se află într-o etapă de căutare şi de informare reciprocă; relaţiile contractuale, în care are loc încheierea acordului de voinţă al părţilor; relaţiile postcontractuale, în care mărfurile sunt livrate şi plătite în conformitate cu cele stabilite anterior.

Evident, toate aceste etape pot fi realizate şi prin intermediul Internetului, astfel că toate activităţile de comerţ sunt acoperite şi de conceptul de comerţ electronic.

Cu mici excepţii, comerţul electronic nu diferă foarte mult de comerţul tradiţional sub aspectul etapelor necesare realizării tranzacţiilor.

Însă sunt alte aspecte care delimitează cele două forme ale comerţului.

În primul rând este vorba despre sfera de acţiune, sau de acoperire a celor două forme de comerţ. Practicat în special de către IMM-uri, comerţul electronic reprezintă un obiectiv major al Strategiei guvernamentale pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii în perioada 2004 - 2008.

Astfel, dezvoltarea capacităţii competitive a IMM-urilor, ca prioritate strategică, se poate obţine printr-o promovare a e-business şi printr-un sprijin susţinut pentru inovare şi accesul IMM-urilor la noile tehnologii.

Dar, în vederea utilizării pe scară largă a comerţului electronic de către IMM-uri, se impune asigurarea condiţilor legislative şi normative în acest domeniu.

Însă, comerţul electronic nu poate fi limitat în cadrul unui teritoriu, deoarece există (datorită tehnologiei Internetului) cel puţin două particularităţi ale comerţului electronic şi anume: piaţa este deschisă la scară globală şi ea reprezintă reţeaua, iar partenerii sunt în număr nelimitat, fiind atât cunoscuţi cât şi necunoscuţi.

Dezvoltarea comerţului electronic a fost posibilă datorită unui alt aspect foarte important în delimitarea comerţului tradiţional de cel electronic, şi anume timpul de realizare a tranzacţiei comerciale.

Comerţul electronic reduce importanţa timpului prin scurtarea ciclurilor de producţie/vânzare, permiţând firmelor să opereze mai eficient şi consumatorilor să participe la tranzacţii în orice moment.

Un alt aspect relevant în delimitarea comerţului electronic de cel tradiţional se referă la categoriile de produse comercializate. Evident, comerţul tradiţional pune la dispoziţia clienţilor toate bunurile care sunt produse, deoarece el joacă rolul de distribuitor şi asigurator de servicii pentru consumatori. În schimb, firmele de comerţ electronic comercializează: tehnică de calcul (hardware, software, accesorii), cărţi, muzică, servicii financiare, divertisment, electronică de uz casnic, cadouri şi flori, servicii turistice, jucării, bilete pentru spectacole şi călătorie, informaţii şi prea puţine produse alimentare, datorită perisabilităţii acestora.

Fără îndoială că dezvoltarea comerţului electronic nu va conduce la reducerea importanţei comerţului tradiţional atâta timp cât, pe de o parte, infrastructurile pe care se bazează comerţul electronic vor fi încă influenţate de o serie de bariere comerciale şi depind de investiţii, iar pe de altă parte, vor exista indivizi care doresc un contact fizic cu produsul pe care îl achiziţionează.

Cert este că, dezvoltarea comerţului tradiţional este impulsionată şi de această formă modernă de comerţ, care este comerţul prin Internet.