legaturile existente intre diferitele subansamble? ); prin natura sa politica (care este partajul puterii? cine depinde de cine? ). Evident, organigrama formala nu corespunde intotdeauna exercitarii concrete a puterii pe teren, o organigrama reala fiind uneori necesar de elaborat pentru a intelege modul de functionare a unei administratii publice.
In lucrarea sa Strategie si Structuri Alfred Chandler a aratat ca nu exista structuri miracol, capabile sa raspunda tuturor situatiilor dificile cu care se confrunta organizatiile, dar ca structurile evolueaza in functie de adaptari ale strategiilor organizationale, ele insele tributare mutatiilor aparute in mediul inconjurator. Este deci preferabil sa se precizeze strategia si doar apoi sa se gandeasca structurile cele mai bine adaptate efortului de atingere a obiectivelor fixate.
Aceasta abordare determinista a problemei structurilor ramane in mod fundamental valabila, insa cercetari recente au aratat ca relatia strategie-structuri exista in ambele sensuri. In realitate structurile exista de multe ori inainte ca o 60 strategie sa fie definita, putand aparea structuri care dau nastere unor strategii.
Astfel, intr-o institutie a administratiei publice de mari proportii exista structuri puternice, fiecare dintre ele dezvoltand o logica proprie de evolutie; rezultanta acestora va fi definita ca o strategie. Diferentiere si integrare Exista doua concepte fundamentale, contradictorii dar in acelasi timp legate, (semnalate de Lawrence si Lorch in Diferentiere Integrare) in ceea ce priveste problemele de structurare a institutiilor.
Diferentierea consta in decuparea entitatii administrative in cauza in subansamble coerente, avand fiecare responsabilitatea unui grup omogen de misiuni si functii. Administratiile publice, ca si organizatii complexe, sunt confruntate cu aceasta problema, in caz contrar aparand confuzia in ceea ce priveste rolurile asumate si, ulterior, imposibilitatea de functionare. Acest lucru va duce insa, inevitabil, la aparitia unor forte centrifuge, odata ce fiecare subansamblu dezvolta o logica proprie, care se loveste de cea a altor unitati, chiar daca nu exista nici un fel de conflict sau rivalitati personale.
Integrarea consta in punerea in practica a unor mecanisme ce contrabalanseaza efectele diferentierii. Acestea reprezinta fortele centripete indispensabile ce contracareaza fortele centrifuge ale diferentierii si impiedica organizatia in cauza sa se blocheze.
Toate actiunile in domeniul structurarii serviciilor publice trebuie sa tina cont de aceste doua elemente si sa gaseasca un echilibru intre ele pentru a permite organizatiei sa isi realizeze de o maniera corecta misiunile proprii.
61 Marile tipuri de structuri organizatorice Chiar pornind de la constatarea ca structurile trebuie construite de la caz la caz, in functie de organizatia si ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
