Uniunea Economică și monetară

1. Contextul apariției:

Decizia de a forma o Uniune Economică și Monetară a fost luată de Consiliul European în orașul olandez Maastricht, în decembrie 1991, fiind mai târziu prevăzută în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht). Uniunea Economică și Monetară reprezintă un pas înainte pentru UE în procesul de integrare economică, început în 1957, odată cu crearea Uniunii. Integrarea economică aduce beneficii mai mari, eficiență internă și soliditate economiei UE, în general și economiilor statelor membre, în particular.

Acest lucru oferă și oportunități pentru stabilitate economică, pentru intensificarea creșterii economice și pentru un grad mai mare de ocupare a forței de muncă - de care beneficiază direct cetățenii UE.

În termeni practici, UEM înseamnă:

- Coordonarea elaborării politicilor economice între statele membre

- Coordonarea politicilor fiscale, în special prin stabilirea de limite pentru datoria și deficitul public

- O politică monetară independentă coordonată de Banca Centrală Europeană (BCE)

- Monedă unică și piață unică

La data creării Uniunii Europene , în 1958, sub forma Comunității Economice Europene, scopul a fost acela de a realiza o uniune vamală și o piață comună pentru agricultură. Ulterior, această piață comună limitată a fost extinsă pentru a se crea o piață unică și pentru bunuri și servicii, piață care a fost realizată, în mare măsură, până în 1993. În prezent, Uniunea Europeană se află la pasul al cincilea al acestui model. Integrarea economică progresivă nu a început odată cu decizia de a crea moneda unică: este vorba despre un proces de lungă durată, care face parte din istoria UE și constituie una dintre cele mai mari realizări ale acesteia.

2. Obiectivele politicii:

UEM este rezultatul unei integrări economice progresive și, prin urmare, nu constituie un scop în sine. UEM este gestionată astfel încât să sprijine o creștere economică durabilă și un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă prin măsuri adecvate de politică economică și monetară. Principalele trei activități economice desfășurate în acest sens sunt următoarele: (i) punerea în aplicare a politicii monetare, care are ca obiectiv stabilitatea prețurilor; (ii) coordonarea politicilor economice din statele membre; (iii) asigurarea bunei funcționări a pieței unice.

3. Instrumentele Uniunii Economice și Monetare

Pentru îndeplinirea obiectivelor de politică monetare pot fi utilizate următoarele instrumente directe și indirecte, între care este posibilă următoarea distincție:

- Instrumentele indirecte sunt utilizate de către Banca Centrală în relațiile cu celelalte bănci și cu agenții nefinanciari. Această categorie include instrumente care permit controlul asupra costului și asupra cantității de monedă centrală.

- Instrumentele directe sunt reprezentate de măsurile care îi afectează în mod direct, pe utilizatorii și deținătorii de monedă, inclusiv instituțiile financiare. Dintre acestea, prezintă importanță: încadrarea creditului, fixarea administrativă a unor rate ale dobânzii și controlul asupra ratei de schimb.

În prezent se identifică următoarele instrumente propriu-zise: operațiuni de piață monetară, facilități permanente, rezerve minime pentru instituțiile de credit.

- Operațiunile de piață monetară pot fi: operațiuni de refinanțare ordinare, operațiuni de refinanțare pe termen lung, operațiuni structurale, operațiuni de reglaj fin.