Selecția, recrutarea și evaluarea în Ministerul Muncii, Familiei și Egalitățiii de Șanse

Recrutarea personalului din cadrul MMFES este un proces de identificare si atragere a persoanelor care prezinta caracteristici corespunzatoare posturilor ramase disponibile în structura unei organizatii. Recrutarea trebuie organizata astfel încât sa fie posibila asigurarea în timp util a categoriilor de personal necesare realizarii obiectivelor stabilite. O conceptie unitara privind recrutarea salariatilor trebuie sa aiba în vedere:

-asigurarea necesarului de salariati pentru organizatie si a calitatii acestora;

-realizarea unui raport rational între diferitele categorii de salariati;

-asigurarea stabilitatii salariatilor pe posturi si reducerea, pe cât posibill, a fluctuatiilor de personal.

Recrutarea este o activitate a managementului resurselor umane care are rolul de a cauta si gasi candidati, pentru posturile vacante din cadrul institutiei, astfel încât sa poata fi selectate cele mai potrivite persoane

In mod traditional se acorda o importanta deosebita mai mult selectiei decat recrutarii. Recrutarea trebuie sa aiba prioritate, mai ales daca se inregistreaza o lista de oferte de forta de munca avand o anumita calificare sau atunci cand schimbarile demografice transforma piata fortei de munca intr-o piata a vanzatorilor. Pentru ca ministerul sa aiba posibilitatea de a alege persoanele cele mai potrivite pentru ocuparea unui post si pentru a participa la procesul de selectie, trebuie sa aiba in vedere sursele din care urmeaza sa faca recrutarea. Recrutarea de oameni noi, cu o buna pregatire profesionala si cu initiativa, se dovedeste deseori dificila având în vedere ca salarizarea nu a fost si nu este atractiva.

Functionarul public este persoana numita intr-o functie publica. Activitatea de recrutare contine un program alcatuit din patru etape :

.analiza cerintelor postului vacant;

.intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul liber;

.cercetarea tuturor posibilitatilor privind locurile unde pot fi gasiti posibili candidati;

.atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate.

Recrutarea functionarilor publici este reglementata prin Legea nr.188/1999 privind Statutul Functionarilor Publici, republicata, care stabileste conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca o persoana pentru a ocupa o functie publica si anume :

-Sa aiba cetatenia româna si domiciliul în România. Prin aceasta nu se exclud dubla cetatenie, cetatenii naturalizati si nu se impune nici o perioada obligatorie de rezidenta. Este astfel suficient ca, persoana care doreste sa intre în corpul functionarilor publici sa fie cetatean român, fie prin nastere, fie prin naturalizare si sa aiba domiciliul în România în momentul concursului.

-Sa cunoasca limba româna scris si vorbit. Nu se specifica nici un mod de verificare a acestei competente, dar acesta este implicit, dat fiind faptul ca, cea mai mare parte a concursului se va desfasura în limba româna, cuprinzând atât o proba scrisa, cât si un interviu.

-Sa aiba cel putin 18 ani împliniti.

-Sa aiba capacitate deplina de exercitiu.

-Sa aiba o stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate.

-Sa îndeplineasca conditiile de studii prevazute de lege. Aceasta obligatie trebuie interpretata prin prisma prevederilor privind clasificarea functiilor publice (o numire într-o functie din clasa I solicita studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta, o functie din clasa II solicita studii superioare de scurta durata, cu diploma de licenta, iar functiile din clasa III necesita studii medii).

-Sa îndeplineasca conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice. Aceste conditii specifice se regasesc în fisa postului.

-Sa nu fi fost condamnat pentru savârsirea unei infractiuni contra umanitatii, statului sau autoritatii, de serviciu sau în legatura cu serviciul, care împiedica înfaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savârsite cu intentie, care l-ar face incompatibil cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei în care a intervenit reabilitarea.