Sănătatea și Securitatea în Muncă

CAP. I PROTECŢIA MUNCII –GENERALITĂŢI

Protecţia muncii este un sistem de măsuri şi mijloace social-economice, organizatorice, tehnice, profilactic-curative, care acţionează în baza actelor legislative şi normative şi care asigură securitatea angajatului, păstrarea sănătăţii şi a capacităţii de muncă a acestuia în procesul de muncă.

Scopul protecţiei muncii este de a reduce la minimum, probabilitatea afectării sau îmbolnăvirii angajatului cu crearea concomitentă a condiţiilor confortabile de muncă la o productivitate maximală a acesteia.

Securitatea muncii în activitatea de producţie se asigură pe următoarele căi:

• instruirea în materie de protecţia muncii a tuturor angajaţilor şi a altor persoane la toate nivelurile de educaţie şi pregătire profesională;

• instructarea prealabilă şi periodică a tuturor angajaţilor;

• pregătirea specială angajaţilor care deservesc maşini, mecanisme şi utilaje faţă de care sînt înaintate cerinţe sporite de securitate;

• verificarea periodică a cunoştinţelor personalului tehnic ingineresc a materiei în protecţia muncii(nu mai rar decît o dată în trei luni).

Direcţii principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii:

• asigurarea priorităţii ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii

• emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii;

• coordonarea activităţilor în domeniul protecţiei muncii şi al mediului;

• supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecţiei muncii;

• cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

• apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

• stabilirea compensaţiilor pentru munca în condiţii grele, vătămătoare sau periculoase ce nu pot fi înlăturate în condiţiile nivelului tehnic actual;

• participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de protecţie şi al organizării muncii;

• pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul protecţiei muncii;

• organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă, accidentele de muncă, bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora;

• colaborarea internaţională în domeniul protecţiei muncii;

• contribuirea la crearea condiţiilor nepericuloase de muncă, la elaborarea şi utilizarea tehnicii şi tehnologiilor nepericuloase, la producerea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă a salariaţilor;

• reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi colectivă cu încăperi şi instalaţii sanitar-social, cu mijloace curativ profilactice din contul angajatului.

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale exercită coordonarea activităţii de protecţie a muncii în Republica Moldova.

Normele de protecţie a muncii şi normele de igiena muncii se emit de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi de Ministerul Sănătăţii după consultarea patronatelor şi sindicatelor.

Pentru realizarea lucrului metodoorganizatoric de protecţie a muncii la întreprinderea de sticlă este fondat cabinetul de protecţie a muncii. Instructajul introductiv se petrece cu toţi cei cae intră la întreprindere la lucru permanent sau temporar, indiferent de calificare, specialitate sau de stagiul de lucru al lor, deasemenea cu muncitorii, recomandaţii la întreprinderele pentru îndeplinerea lucrărilor de la alte organizaţii, cu practicanţii care-şi petrec practica la întreprindere, admise pe teritoriul întreprinderii sau în secţiile de producere pentru îndeplinirea lucrărilor.

Instructajul introductiv îl petrece inginerul de protecţie a muncii şi tehnica securităţii în cabinetul de protecţie a muncii, iar cu muncitorii inginero - tehnici, cu specialiştii tineri şi cu elevii instituţiilor de învăţămînt – inginerul şef al întreprinderii.

Instructajul introductiv se înregistrează în Registrul de înregistrare a instructajului introductiv de protecţie a muncii, sanitarie de producere, securitate

antiincendiară şi acordarea primului ajutor care se păstrează la inginerul de protecţia a muncii şi tehnica securităţii.

Instructajul primar se petrece nemijlocit la locul de lucru înainte de admitere la lucru cu toţi muncitorii intraţi la întreprindere, după petrecerera instructajului introductiv deasemnea cu muncitorii transferaţi la alt lucru.

La instructajul primar muncitorului îi sunt arătate toate locurile periculoase la utilaj şi la locul de lucru, metodele de organizare corectă şi asigurea locului de lucru, deasemenea i se dau indicaţii de interzicere de a folosi metode periculoase în lucrul sau alte acţiuni, care pot duce la traumatism sau îmbolnăvire. Instructajul secundar cu scopul controlării şi perfecţionării nivelului de protecţie a muncii se petrece nemijlocit la locul de lucru cu toţi muncitorii indiferent de calificarea lor, specialitatea şi stagiul de lucru.

Instructajele primar şi secundar se înregistrează în Registrul de înregistrare a instructajelor primar şi secundar de protecţie a muncii, tehnica securităţii şi securitatea anincendiară, care se păstrează la conducătorul lucrărilor, în subordonarea căruia se găsesc muncitorii.

1.1 Cerinţe ergonomice faţă de organizarea şi construcţia locurilor de muncă.

Locul de muncă trebuie să fie acomodat pentru o muncă concretă şi pentru muncitori de o anumită calificare cu considerarea particularităţilor antropometrice, fizice şi psihice ale lor.

La construirea locurilor de muncă se vor respecta următoarele condiţii de bază: prezenţa spaţiului suficient pentru executarea mişcărilor de lucru la executarea muncii, conducerea sau deservirea maşinii; asigurarea suficientă a legăturilor fizice, vizuale şi auditive dintre muncitor şi utilaj.

La organizarea, construirea şi amplasarea locurilor de muncă trebuie prevăzute măsuri care preîntâmpină sau reduc oboseala precoce a muncitorului.

De asemenea este necesar de prevăzut la locuri de muncă: alegerea pozei raţionale de lucru, amplasarea raţională a panourilor indicatoare şi a organelor de dirijare; asigurarea câmpului de vedere optim a elementelor locului de muncă.

La amplasarea elemetelor locului de muncă şi determinarea dimensiunii lor se va ţin cont de indicii antropometrici, statici şi dinamici şi de posibilitatea reglării a lor în dependenţă de diferite grupe de populaţie pentru care locul de muncă este destinat.