Parfumurile

Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latină "per fumus" și înseamnă "prin fum". Parfumeria, sau arta preparării parfumurilor, a luat naștere în Mesopotamia antică și Egipt, și a fost rafinat în continuare de Romani si Persi.

Deși parfumuri și parfumerii au existat în India, o mare parte din aromele lor se bazează pe tămâie. Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o preparatoare de parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri si obligeana, cu alte aromatice, iar apoi le-a filtrat și le-a pus înapoi, repetând procedura de nenumarate ori.

Arheologii au descoperit, în 2005, cele mai vechi parfumuri în Pyrgos, Cipru. Aceste parfumuri au o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Parfumurile au fost descoperite într-o parfumerie antică. În epoca veche, oamenii au folosit ierburi și condimente precum migdale, coriandru, mirt, rășină de conifere, bergamot.

Parfumurile se adresează unui spectru larg de consumatori, oricare dintre ei putandu-și găsi parfumul potrivit cu o relativă ușurință.

Trendurile în materie de parfumuri diferă în funcție de cultură locală. Mirosul de lavanda este sinonimul curățeniei în Spania, Italia și Franța. În schimb, cei ce traiesc în Europa de Nord preferă mirosul de pin. Toată lumea asociază parfumurile orientale cu condimentele și esențele tari de santal, ambra, patchouli sau mosc.

Fiecare dintre noi acordă o mare importanță parfumului deoarece este o exprimare a personalității noastre.

Parfumurile sunt compuse din uleiuri aromatice extrase din diferite plante, semințe sau tipuri de lemn.

Uleiurile aromatice sunt diluate cu o cantitate corespunzătoare de solvent, pentru a le face mai ușor de utilizat. Uleiurile nediluate, atât cele naturale cât și cele sintetice conțin concentrații ridicate de compuși volatili care pot provoca reacții alergice, pot produce răni dacă sunt aplicați pe piele sau pot deteriora îmbrăcămintea.