Organizarea structurală a întreprinderii

Cap 1. Introducere

Cea de a doua componenta a organizarii formale a intreprinderii o reprezinta organizarea structurala, prin care se asigura configurarea organizarii procesuale in cadrul unor subdiviziuni organizatorice ale intreprinderii astfel construite, insa sa permita realizarea obiectivelor acesteia in cele mai bune conditii.

Organizarea structurala este exprimata prin structura organizatorica care reprezinta ansamblul compartimentelor si persoanelor unei intreprinderi plasate intr-o configuratie coerenta, precum si al relatiilor stabilite intre ele astfel incat sa se asigure realizarea in conditii de eficienta a obiectivelor propuse.

In cadrul structurii organizatorice se deosebesc doua componente principale:

Structura manageriala, care cuprinde managerii intreprinderii de la nivelul superior si compartimentele functionale (servicii, birouri etc.) in cadrul carora se adopta decizii si se desfasoara actiuni care sa asigure derularea in conditii optime a activitatii in compartimente operationale.

Structura de productie, care cuprinde subdiviziunile organizatorice (compartimentele de productie: ateliere, sectii de productie, formatii de lucru) la nivelul carora se desfasoara activitati operationale orientate spre obtinerea de produse, lucrari, servicii.

Cap 2. Structura organizatorica

2.1. Elementele structurii organizatorice

Elementele esentiale, de baza, ale structurii organizatorice sunt:

1. postul

2. functia

3. compartimentul

4. nivelul ierarhic

5. ponderea ierarhica

6. relatiile organizatorice

Postul

Postul reprezinta un ansamblu de sarcini, competente si responsabilitati ce revin in mod regulat unui salariat pentru realizarea obiectivelor individuale care i-au fost stabilite (exprimari cantitative si calitative ale scopurilor avute in vedere la crearea posturilor).

Asadar, elementele de definire ale unui post sunt:

• sarcinile, care reprezinta procese de munca simple sau parti ale unui proces de munca complex;

• competentele (autoritatea), care reprezinta limitele in cadrul carora titularii de posturi (salariatii) pot sa actioneze in vederea realizarii obiectivelor individuale;

• responsabilitatile, care reprezinta raspunderile materiale, disciplinare etc. ce revin titularului postului pentru rezultatele obtinute;

Corelarea judicioasa a acestor elemente asigura manifestarea “triunghiului de aur” al

organizarii.

Fig. 1 “Triunghiul de aur” al organizarii structurale.

Functia

Functia reprezinta totalitatea posturilor avand aceleasi caracteristici generale privind obiectivele, sarcinile, autoritatea si responsabilitatea.

Tinand seama de natura si amploarea proceselor de munca, functiile sunt de doua tipuri:

1. de management (de conducere), la nivelul carora sunt luate decizii referitoare la procesele de munca efectuate de alte personae. Functiile de management sunt:

• de nivel superior, in cazul managerului general si managerilor executivi;

• de nivel mediu, in cazul sefilor de compartimente functionale si al sefilor sectiilor de productie;

• de nivel inferior, in cazul sefilor de ateliere de productie si al celor de formatii de lucru.

• de executie, la nivelul carora se efectueaza procesele de executie atat in cadrul compartimentelor functionale, cat si a celor operationale (de productie).

Functia de executie nu implica adoptarea de decizii privind munca altor titulari de posturi.

Compartimentul

Compartimentul reprezinta ansamblul salariatilor subordonati nemijlocit unei conduceri unice si care desfasoara activitati omogene si/sau complementare in vederea realizarii unor obiective specifice.Compartimentele sunt de doua feluri:

 compartimente functionale-cele in cadrul carora se pregatesc deciziile adoptate de conducerea superioara si medie a intreprinderii, fiecare compartiment functional acordand asistenta de specialitate celorlalte compartimente din cadrul intreprinderii;

 compartimente operationale (de productie)-cele in cadrul carora sunt exercitate procesele de executie (de fabricatie, de prestare servicii).

Nivelul ierarhic

Nivelul ierarhic reprezinta totalitatea subdiviziunilor organizatorice aflate in acelasi grad de subordonare, la aceeasi distanta fata de cel mai important organism de conducere- ca de exemplu Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) in cazul societatilor comerciale pe actiuni. Numarul nivelurilor ierarhice conditioneaza flexibilitatea structurii organizatorice; cu cat este mai redus, cu atat sporeste operativitatea in luarea deciziilor si se reduce posibilitatile de deformare a informatiilor.

Ponderea ierarhica

Ponderea ierarhica (numita si norma de conducere) reprezinta numarul de persoane, sau de compartimente conduse nemijlocit de acelasi cadru de conducere. Ponderea ierarhica este determinata de natura lucrarilor efectuate de subordonati, frecventa si amploarea legaturilor dintre ei etc.