Modelarea Proceselor Decizionale în Condiții de Incertitudine

Introducere

Creşterea eficienţei economice, a fiecărui produs, principalul obiectiv din etapa actuală, se poate realiza numai în condiţiile în care întregul proces decizional se desfăşoară pe baze ştiinţifice, apelându-se la metode adecvate de fundamentare a variantelor decizionale şi evaluarea consecinţelor acestora.

Un rol important în fundamentarea variantelor decizionale şi evaluarea consecinţelor acestora îl au metodele şi tehnicile utilizate de decident.

În literatura de specialitate se apreciază că există două grupe de procedee (metode) practice de rezolvare a problemelor decizionale şi anume: procedee tradiţionale şi procedee ştiinţifice.

Procedeele tradiţionale se caracterizează prin existenţa unui număr mare de modalităţi de elaborare a variantelor decizionale, dar fără a dispune de o metodologie generală fundamentată pe anumite principii sau norme de lucru, prin care să se reglementeze succesiunea lucrărilor, modalităţi de evaluare a consecinţelor şi alegerea soluţiei optime. Apelarea la unul sau altul din procedee devine aproape o problema care depinde de calităţile decidentul. Metodele tradiţionale folosite se bazează aproape în exclusivitate pe experienţă, intuiţie profesională, care se manifestă spontan de la un decident la altul, în funcţie de dotarea acestora cu calităţile amintite.

Procedeele tradiţionale se folosesc pe scară largă şi acum în procesul de management şi este greu să se renunţe în totalitate la ele pentru ca îşi găsesc utilitate în rezolvarea unor probleme decizionale simple. De asemenea, acestea reprezintă, de multe ori, o primă abordare a celor mai complexe probleme decizionale, care vor fi rezolvate apelând la metode şi tehnici de calcul moderne.

Procedeele ştiinţifice se diferenţiază de cele tradiţionale prin faptul că fiecare metodă sau tehnică de elaborare a deciziilor se desfăşoară după o anumită metodologie riguroasă, are o fundamentare teoretică şi logică, criteriile de evaluare a variantelor sunt stabilite pe baze ştiinţifice încât decidentul poate aprecia cu mulă uşurinţă soluţia optimă.

Utilizarea în procesul decizional a unor metode şi tehnici specifice va asigura o eficienţă sporită a deciziilor adoptate şi deci, a activităţii de ansamblu a unităţii economice. Aplicarea unei metode sau a alteia în procesul decizional depinde de gradul de determinare a situaţiilor anticipate, de complexul de condiţii care determină ca pentru o anumită variantă de rezolvarea unui obiectiv să se producă anumite consecinţe.

1. Abordări teoretice ale procesului decizional

Realizarea obiectivelor asumate de managementul fiecărei unităţi economice în condiţiile accentuării caracterului de limită a unui număr tot mai mare de factori de producţie, perfecţionarea tehnologiilor, diversificarea şi integrarea activităţii de producţie, dependenţa rezultatelor economice tot mai puternică de influenţa factorilor de mediu, sunt numai câteva elemente ce sporesc exigenţele de ordin calitativ a întregului proces decizional. În acelaşi timp, perfecţionarea sistemului informaţional cu componenta sa "sistem informatic", măreşte posibilitatea de cunoaştere şi de apreciere a tendinţelor factorilor endogeni şi exogeni, influenţa lor asupra activităţii economico-sociale şi a dezvoltării unităţilor economice.

Manifestarea funcţiilor managementului, în toată complexitatea lor, presupun elaborarea şi implementarea unui număr mare de decizii din toate domeniile de activitate care se desfăşoară într-o unitate economică.

2. Conceptul de decizie şi proces decizional

Eforturile depuse de membrii sistemului de management în direcţia realizării unor performanţe economice superioare pot fi materializate numai în măsura în care reuşesc să elaboreze şi să implementeze decizii fundamentate ştiinţific.

DECIZIA poate fi definită ca un proces raţional de alegere a unei soluţii, a unei linii de acţiune dintr-un număr oarecare de posibilităţi, în scopul de a ajunge la un anumit rezultat

Din conceptul de decizie, se pot desprinde cel puţin următoarele elemente:

- este privită ca un proces de alegere raţională specific umană;

- se regăseşte în toate funcţiile managementului;

- reprezintă actul final în stabilirea obiectivului sau obiectivelor asumate de manager;

- integrarea unităţii economice în mediul ambiant depinde de calitatea deciziilor;

- acţiunea poartă denumirea de decizie numai în măsura în care corespunde unei situaţii de alegere;

- este un act de atragere, combinare şi alocare a diverselor resurse în procesul de producţie