Constructorii antici au realizat performanţe incredibile, de care ne minunăm şi astăzi. Dar, în multe cazuri, construcţiile moderne depăşesc orice închipuire.
Transferarea noţiunii de „minune” din lumea religiei în cea a performanţelor realizate de ingineri şi constructori i se datorează „mecanicului” grec – astăzi i-am spune inginer – Filon din Bizanţ, care a trăit la sfârşitul secolului III î.Hr. şi a cumulat cunoştinţele tehnice şi fizice ale timpului său în cele nouă cărţi ale lucrării sale Mechanike Syntaxis. Aici, el a descris şi renumitele şapte minuni ale lumii, împreună cu magistralele realizări ale artei inginereşti din antichitate.
MULŢI CANDIDAŢI
Din perspectiva actuală, această culegere este incompletă, deoarece cuprinde doar marile opere ale lumii cunoscute pe atunci. Din acest motiv, de pe lista minunilor lumii lipsesc construcţii importante, precum Marele Zid Chinezesc, început pe la anul 220 î.Hr. şi desăvârşit, după lungi pauze, abia în anul 1644. Această construcţie lungă de aproape 6.000 km, alcătuită, în afară de zidul propriu-zis, din valuri solide de pământ şi turnuri, apăra Imperiul de Mijloc de atacurile periculoase ale mongolilor.
Alte construcţii care ar fi meritat să fie incluse pe listă ar fi, de pildă, monumentul Taj Mahal, ridicat în apropierea oraşului Agra din nordul Indiei, palatul Potala al conducătorului spiritual Dalai Lama din capitala tibetană Lhasa şi trei impunătoare moschei, împodobite somptuos, din Tombuctu în Mali.Să nu uităm Hagia Sofia, „Moscheea Sfintei Înţelepciuni” din Istanbul, Kremlinul din Moscova şi alhambra, grandiosul palat regal din oraşul spaniol Granada. Lista ar mai putea fi completată cu piramidele de la Teotihuacan din Mexic, enigmaticele sculpturi din piatră din Insula Paştelui, empire State Building din New York, Opera din Sydney, podul Golden Gate de la San Francisco, oraşul sacru incaş Machu Picchu din Anzii peruani, palatele şi templele din Kyoto, Japonia, şi oraşul rupestru Petra de la marginea deşsertului arabic din Iordania.
ARHITECTURĂ MODERNĂ
„Noua Societate a celor 7 Minuni”, fondată de elveţianul Bernard Weber, se ocupă de elaborarea unei noi liste de minuni ale lumii. El a iniţiat o anchetă pe Internet, la care poate participa oricine este interesat de temă.
Dar, de dragul conversaţiei, o listă modernă a minunilor lumii ar trebui să cuprindă şi capodopere din trecutul apropiat, ca şi din prezent. Am putea numi, de pildă, Eurotunelul de sub Canalul Mânecii, care uneşte localitatea franceză Fréthun, de lângă Calais, cu localitatea Cheriton, de lângă Folkestone, în Marea Britanie. Legătura pe calea ferată, în lungime de 50 km, a fost realizată între anii 1987 – 1993, pornindu-se de la ambele capete, pe sub fundul Mării Nordului.
PĂMÂNT DIN MARE
În nord-vestul Olandei, inginerii au ridicat în 1932 un sitem de diguri şi porţi, cu o lungime de peste 32 km, pentru a închide un mare golf de la Marea Nordului, cu o suprafaţă de 3.700 km2. Ei au protejat astfel terenul întins, situat în spatele acestui golf, împotriva catastrofelor provocate de maree. De-a lungul timpului, apa dulce din râuri şi pâraie a luat locul apei sărate din golful numit înainte Zuidersee, care astăzi se numeşte lacul Ijssel, după cel mai important afluent al său. Planul vizionar al inginerului şi ministrului C. Lely a fost astfel pus în practică.
În plus, nămolul şi alte sedimente au fost depuse de afluenţi în mare şi, cu timpul, apele adânci de până la 12 mse vor umple cu aluviuni, suprfaţa rezultată fiind de 1.200 km2, aşa cum s-a proiectat. Datorită construcţiilor de închidere, au apărut deja mii de hectare de teren arabil fertil.
PRINCIPIUL REŢINERII ALUVIUNILOR
Pentru a accelera suplimentarea de terenuri, se foloseşte sistemul de poldere: îndiguirea şi drenarea porţiunilor joase de uscat unde se adună cu precădere mari cantităţi de nămol. În plus, se aduce în poldere nămol gros de pe fundul mării. Un asemenea polder cu suprafaţa cuprinsă între 200 km2 şi 540 km2 poate fi umplut cu aluviuni în câţiva ani sau câteva decenii. Întrucât, între timp, lacul Ijssel conţine numai apă dulce, noile suprafeţe dobândite vor putea fi imediat folosite pentru agricultură.
Acelaşi principiu stă la baza proiectelor unor oraşe-state ca Hong Kong sau Singapore privind rezolvarea stringentei lipse de spaţiu. Între graniţele înguste, spaţiul de construit este restrâns, dar populaţia şi economia cresc continuu. Ambele metropole asiatice îşi folosesc poziţia lor la mare, ridicând uriaşe poldere, pe care le umplu cu toate materialele disponibile.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
